Putina lume stia, pina la aparitia acestei lucrari, cit de multi straini de calitate si-au mutat viata in Romania si si-au construit cariere aici. Fie ca sint doar bucatari cunoscuti, precum elvetianul Jakob Hausmann, fie proprietari de fabrici de lapte si apa minerala, precum greco-elvetianul Jean Valvis, fie directori de banca, precum olandezul Steven van Groningen, acesti oameni afirma ca le place aceasta tara si se gindesc ca, cel mai probabil, nu vor mai pleca niciodata de aici. Chiar si cei care intra in contact cu lucrurile mai putin placute, precum saracia ori copiii abandonati – americanca Leslie Hawke, britanicii Ian Tilling si Graham Perolls –, spun ca Romania le-a oferit multe lucruri bune si chiar s-au indragostit de ea.
Peter Hurley locuieste in Romania de 19 ani. „Daca ar trebui sa spun de ce sint nemultumit in Romania, ar fi nevoie de un al doilea volum al cartii. Totusi, unul dintre lucrurile care imi plac aici este faptul ca nu am fost nicaieri intr-un alt loc din lume in care esti fortat sa rizi si sa plingi de mai multe ori intr-o zi. Romania este o provocare pentru mine“, a declarat Peter Hurley la evenimentul de lansare a lucrarii. Irlandezul, care doreste sa nu se piarda traditiile satului romanesc, a investit peste 160.000 de euro, potrivit presei centrale, inclusiv din economiile sale, pentru a crea un festival de folclor la Sapinta. „Drumul lung spre cimitirul vesel“ a ajuns deja la a treia editie.
„Voiam sa merg in Spania, de fapt“
Graham Perolls, britanicul care a creat primul centru de ingrijire paliativa pentru bolnavii de cancer din tara noastra, a ajuns in spatiul mioritic din intimplare. „Eu am venit prima data in Romania in 1975, ca turist. De fapt, am intrat intr-o agentie din Marea Britanie, voiam sa merg cu un prieten in Spania sau Portugalia. Dar nu am mai gasit locuri. Iar o doamna ne-a oferit o saptamina in Transilvania. A fost atunci inceputul unei calatorii lungi in Romania. M-am mutat aici cu sotia si traim foarte bine. Am niste prieteni foarte buni, am o echipa buna la centrul „Casa Sperantei“. Cei din Anglia cred ca este un sacrificiu pentru mine sa fiu aici, dar, de fapt, nu este, pentru ca imi place sa fiu aici. Am infiat un baiat roman, in urma cu 24 de ani, de care sint foarte mindru. Si fetele mele s-au indragostit de Romania“, a povestit Graham Perolls.
De altfel, nu este singurul strain care a decis sa contribuie la crearea de centre pentru persoanele cu probleme. Don Lothrop nu locuieste in Romania, dar are adunate deja 71 de vizite in tara. Americanul, care si-a cistigat averea in Silicon Valley, a deschis mai multe orfelinate in Bihor, apoi a descoperit ca nu e chiar atit de imposibil sa faci si afaceri in zona. „Cind am ajuns aici si am vazut cea mai frumoasa si plina de resurse tara din Europa, am vazut oameni care sint mai creativi, mai plini de energie si mai antreprenori decit americanii, mi-am dat seama ca am reteta perfecta sa investesc. Cind oamenii spun ca Romania nu o sa functioneze niciodata, eu nu cred, stiu ca va reusi“, si-a exprimat optimismul pentru aceasta parte a lumii Don Lothrop.
„Daca ne lauda ei, poate ne laudam si noi“
Sandra Pralong a precizat ca doreste ca volumul pe care l-a coordonat sa ridice moralul romanilor in ceea ce priveste propria tara. Poate, daca vedem ca ne lauda strainii, o sa ne simtim si noi bine aici – aceasta este esenta demersului sau. „De 23 de ani, de cind m-am intors in Romania, ma doare foarte tare cind aud atitea vorbe de ocara asupra tarii, atitia oameni care spun ca «Romania e o tara frumoasa, pacat ca e locuita». E inacceptabil sa spui despre tine insuti ca ai prefera sa nu existi. M-am gindit, cind am realizat aceasta carte, ca poate ne convingem mai usor de potentialul nostru daca ne uitam la acesta prin ochii strainilor care traiesc in Romania“, sustine coordonatoarea.
Iar acestia par sa fie de acord cu ideea. De aceea, continua sa laude locurile, traditiile romanesti si inca ceva in plus. „Inainte de Romania, pentru mine e o romanca. Atunci cind ramii intr-un loc, sint citeva lucruri care conteaza: sa ai succes profesional, iar eu am avut aici, si sa te simti bine si in timpul liber. Ingredientele acestea s-au potrivit pentru mine si familia mea. Sint de 14 ani in Romania si ma simt aici acasa. Aici vreau sa aduc o contributie societatii“, a declamat olandezul Steven Van Groningen, coordonatorul Raiffeisen Romania, casatorit cu o fosta canotoare romanca.
Joaquin Bonilla a venit aici cu gindul sa stea putin si a ramas 11 ani. „Nu eu am ales Romania, ci Romania m-a ales pe mine. Romania e o tara care ofera tot timpul ceva nou; dupa 11 ani eu inca ma simt ca un turist, descopar mereu cite ceva“, a afirmat mexicanul care la Bucuresti are o afacere in domeniul publicitatii.
Schimb de intentii bune
In fine, rusoaica Irina Budrina, care preda management cultural la Academia de Studii Economice din Capitala, a recunoscut ca nu i-a fost usor intr-o tara in care tarele produse de comunismul impus de inaintasii sai inca se simt. „De multe ori, mi s-a reprosat mie ceea ce a facut URSS-ul aici. Imi cer scuze aici, acum, pentru acest lucru. Am lucrat acum patru ani cu regizorul Nikita Mihalkov si am vazut cit de mult stiu romanii despre cultura rusa. Si m-am intrebat: ce stiu eu despre cultura romana. Si asa a inceput calatoria mea aici. Si cred ca Rusia si Romania pot colabora foarte bine in domeniul cultural.“
Concluzia evenimentului de lansare a cartii Mai roman decit romanii apartine englezoaicei Alison Mutler, jurnalista si coordonatoare a biroului de la Bucuresti al agentiei de stiri AP: „Vreau sa cred ca noi toti am venit in Romania cu intentii bune si bunavointa, sa contribuim la societatea de aici. Iar Romania ne-a oferit foarte mult la schimb“.