In scurtul moment de laudatio, scriitorul Dan Lungu, directorul Muzeului Literaturii Romane (MLR), l-a caracterizat pe George Arion ca fiind un autor „pe cit de discret, pe atit de complex“. „Desi ma consider un cunoscator avizat al literaturii noastre, recunosc ca nu stiam unele fatete ale lui. Este genul de scriitor care nu iese cu mare vilva, isi face treaba bine, tenace si cu modestie“, a completat acesta.
De la Nicolae Filimon la Ioan M. Bujoreanu
George Arion, supranumit si „Regele romanului politist romanesc“, s-a declarat atit bucuros, cit si surprins de acest eveniment, amintind ca genul literar pe care il practica este pe nedrept ignorat si chiar dispretuit in spatiul romanesc. Cu toate astea, a recunoscut ca „vreau sa mai adaug citeva lucruri acestui gen inainte de a deveni eu insumi un exponat“. El i-a multumit lui Dan Lungu si colegilor sai de la MLR ca au reusit – organizind aceasta intilnire – sa scuture putin din impresia gresita care planeaza asupra romanelor mistery & thriller. Ne-a povestit ca, daca ar fi sa cautam in istoriile si dictionarele literare, el este un scriitor care nu exista. Ziaristii dintre care credea ca face parte l-au exilat in rindul scriitorilor, iar scriitorii n-au stiut cum sa-l catalogheze.
Vorbind despre aparitia romanului politist la noi, George Arion a amintit in primul rind de Ciocoii vechi si noi al lui Nicolae Filimon (aparut pentru prima data in 1862 in „Revista Romana“ a lui Alexandru Odobescu) ca fiind un precursor al acestui gen in Romania. Insa abia Mistere din Bucuresti a lui Ioan M. Bujoreanu poate fi considerata prima naratiune romaneasca de factura politista. „Bujoreanu putea sa comprime subiectul romanului in 200 de pagini, dar l-a dilatat. Desi este o carte plina de arhaisme, care te trimit foarte des la dictionar sau la glosar, autorul descrie foarte bine societatea romaneasca din acea perioada, cu un talent deosebit, explicind in amanunt lucruri din acea vreme“, a prezentat George Arion cartea, adaugind ca, desi a aparut acum un veac si jumatate, este, totusi, foarte actuala. Si a tinut sa exemplifice printr-un scurt fragment: „Ce inseamna luptele de partide cari merg crescind de atitia ani? Ce insemneaza concurinta de patriotism ce-si disputa diferitele partide, silindu-se, care de care, a promite Romaniei ca o va conduce la fericire? Ce sa insemneze, iarasti, tipetele atitor ziaristi, unii sustinind, altii combatind diferitele acte ale guvernelor ce se succed?“.
„Dupa cum se vede, nimic nou sub soare“, a concluzionat Arion. Cu toate astea, romanul lui Bujoreanu nu a stirnit nici un ecou si a fost redescoperit mai tirziu de Iorga si Calinescu. „Acum doar cercetatorii, cei insetati de arhivistica il mai deschid.“ Mai mult, de-acolo n-a preluat nimeni stafeta; insa, curios, mai tirziu a aparut Kimonoul instelat al lui Victor Eftimiu, o parodie a romanului politist. „In stil surprinzator romanesc, nu aveam roman politist, dar aveam parodie.“
George Arion: „Criticul desconsidera romanul politist din cauza unei pregatiri slabe“
Autorul a tinut sa explice si diferenta dintre romanul politist si thriller. Primul, romanul de tip Agatha Christie, „tine mai mult de matematica“, este o enigma propusa cititorului, cu faptas, ancheta, pedeapsa, in care cel care citeste poate ghici sau nu solutionarea dilemei. In schimb, thrillerul este „bazat pe emotii“ si uneori te lasa sa cunosti faptasul chiar din prima fraza.
Vinovati de desconsiderarea romanului politist autohton sint si autorii, in viziunea lui George Arion. „Ar fi putut un roman sa scrie Codul lui Da Vinci?“, a lansat acesta o provocare in sala. Pentru ca, desi talentul lui Dan Brown poate fi oricind depasit, autorul roman ar fi mai putin dispus sa petreaca citiva ani doar in faza de documentare, sa umble prin biblioteci, sa vorbeasca cu anchetatorii, sa calatoreasca prin lume pentru a-si face o idee despre locurile pe care urmeaza sa le descrie si oamenii lor. „Autorul roman e mai preocupat de intimitatea sa. Locul in care traieste e centrul universului, iar vecinii de palier devin personaje principale“, a criticat scriitorul citeva dintre tendintele din literatura actuala, concluzionind ca literatura romana e complet desincronizata cu acest gen literar care in alte tari se vinde foarte bine. „Astfel, raspunsul la intrebarea de mai devreme il stiti deja.“
Ajungind in prezent, George Arion i-a mentionat pe Adrian Onciu, Caius Dobrescu, Bogdan Hrib si alti citiva. „Sint vreo zece autori romani ai acestui gen demni de toata stima“, a spus scriitorul. Intrebat din public daca Atac in biblioteca (primul sau roman, aparut in 1983 si tradus in engleza in 2011 – n.r.) a fost un act de disidenta, autorul a recunoscut ca nu a fost unul deliberat. „Scrierea lui a pornit de la un pariu, de fapt. Am scris ce vedeam si voiam sa-mi bat joc de ce vedeam“, declaratie care-i sustine ideea ca, printre altele, romanul politist are capacitatea de a reflecta rapid ce se petrece in lume.