A revenit cu Golem, o montare in care reia teme, simboluri, actori din Teibele…, reanalizind, dezvoltind, reinvestind creativitate si energie. Caci nelinistea productiva si energia, atit cea imaginativa, cit si cea fizica, par sa ramina in continuare atuurile estetice ale unui artist mereu in cautare. Cei care au repetat cu el stiu cita „fizicatie“ face inainte de fiecare repetitie! Fizicatia e un sistem de exercitii care ii pregateste pentru ceea ce urmeaza sa edifice interpretativ in cadrul proiectului si pe care Hausvater le executa impreuna cu ei. Pentru multi dintre actorii romani, mai putin obisnuiti cu antrenamentul fizic, exercitiile acestea par dificile; nu sint. Sint doar un pachet de pregatire corporala pe care fiecare ar trebui sa-l practice macar saptaminal, pentru a fi in forma, pentru a fi in standardele lui 2013, cind actoria nu mai inseamna numai rostirea unui text pe scena, ci obligatoriu si expresivitate corporala. Si cit „excitament“ (excitement, desigur) inseamna implicarea in realizarea unui nou spectacol, ce presupune participarea la repetitii. „Excitamentul“ la Hausvater aduna emotie, dedicare, teama, indoiala, implicare, e un mix care coaguleaza si defineste curiozitatea oricarui nou inceput.
Un stil foarte occidental
Doua dintre actritele din Golem, Doina Deleanu si Petronela Grigorescu, au jucat in toate cele opt productii pe care Alexander Hausvater le-a semnat pentru Nationalul iesean. Antonela Cornici, asistentul de regie, a jucat „numai“ in sapte! Unii dintre actorii din distributia de la Teibele… nu au mai putut participa la Golem. Altii nu au mai dorit. Un casting a completat tipologiile absente si rolurile descoperite. Desi lucreaza macar un spectacol pe stagiune si in Romania, uneori, mai multe, stilul lui Alexander Hausvater e foarte occidental. Ma refer la cadenta repetitiilor, care e echivalenta unui cantonament. Cei implicati trebuie sa se impregneze de atmosfera spectacolului, sa-l manince pe piine, sa-l treaca in prim-planul vietii lor artistice si civile, sa i se consacre exclusiv. Nu e usor, nu toata lumea rezista acestui tip de angajament profesional. Mai ies si scintei, dar fara scintei si fum nu e nici foc. Hausvater stie tot din experienta lui apuseana ca teatrul e comunicare cu publicul, iar succesul depinde si de felul in care pregatesti, anunti, transmiti semnale, informatii despre produsul tau artistic.
Avanpremiera – mai mult decit o simpla proba la public
Pentru Golem a elaborat el insusi un scenariu dramaturgic bazat pe poemul omonim al lui H. Leivick, romanul lui Gustav Meyrink, Sefer Ietira (Cartea Credintei), Sefer Zohar (Cartea Splendorii), Talmudul, dar si surse cabalistice. Si a colaborat cu scenografii Zsolt Fehérvári (decor) si Viorica Petrovici (costume), compozitorul canadian Yves Chamberland, coregrafa Malina Andrei, cu Lucian Moga, la light design si proiectii. Avanpremiera de aseara cu Golem (premiera va fi in toamna, in deschiderea sezonului 2013-2014) nu a fost o simpla proba la public, a avut si o semnificatie istorica: un memento al pogromului din 1941, de la Iasi.
Dupa premiera cu Teibele…, scriam: „Viziunea regizorului are profunzime si acuratete, fiind, la fel ca textul dramatic, o hermeneutica in mic a Cabalei intr-o comunitate a carei existenta globala si individuala este reglata sever prin Talmud. Acest esantion cultural oferit spre familiarizare, caci spectatorii sint putin cunoscatori ai traditiilor iudaice, este dezvaluit intr-un decor realist (interiorul auster al unei locuinte), cu un arbore (acela din Eden, al cunoasterii, chiar dezvaluita prin pacat), pe ale carui crengi, in final, personajele lipsite de vesminte se asaza mai imbogatite. Hausvater isi asuma practicarea unui stil teatral bazat pe coborirea in nivelurile de constiinta ale actorilor, iar drumul de la inconstient – deci, intr-o masura, exterior – la cel constient-interiorizat depinde si de demersul regizoral, dar major procentual, de actor. Regizorul a declarat ca spectacolul va fi altul de la o reprezentatie la alta, chiar in functie de acest traiect al interiorizarii“. Teibele… incepea din foaierul izolat prin paravane negre, unde spectatorul patrundea printr-un „tunel“ si unde actorii se pregateau pentru reprezentatie: machiaj, vocalize, incalzire musculara. Starea de „impreuna“ pe care o presupune teatrul se construia inca de la intrare.
„Nu arata, cauta sa simti“
Acelasi tip de patrundere intr-un univers dezvaluit prin ritualul spectacolului exista si la Golem. Ceea ce leaga Teibele… si Golem, la o distanta temporala si culturala de un deceniu si jumatate, e fascinatia ascunsului, a ceea ce nu e vizibil. Misterul extraordinar al creatiei, forta credintei, a cuvintului sacru, transfigurarea scenica a unor elemente fundamantale ale gindirii cabalistice sint asezate simbolic in Golem. Din text, atitudine, muzica, dans, imagine se naste o lume, e o epifanie prin teatru. La repetitii, regizorul spunea ca „80% din ceea ce facem in spectacol e in afara textului“, „la evrei, Dumnezeul e in interior“, „nu arata, cauta sa simti“. Golem e un flux de imagini scenice, de stari care asalteaza spectatorul; conteaza expresivitatea metaforica, simbolurile care traduc enigmele unei lumi, ale unei comunitati cu coduri. Pe care le asimilezi prin contagiune afectiva. Alexander Hausvater stie ca pe aceasta cale „imposibilul nu exista“.
Galerie foto
