Pe ochelaristul pirpiriu din fata mea il anuntasem, de treizeci de secunde, ca nu mai are ce sa caute pe la orele respective, pentru anul academic in curs. Il prinsesem cu doua reportaje copiate din presa nationala, reportaje pe care, se-ntelege, trebuia sa le scrie cu mina proprietate personala si mintea din dotarea lui Dumnezeu. Culmea, la inceputul semestrului, baiatul ma asigurase – fara sa-l fi intrebat nimeni ceva – ca o sa fie un om serios, ca, deh, face in paralel Teologia si mai e si dascal la nu stiu ce biserica de prin Iasi.
Nu a fost singurul caz de hotie pe care l-am intilnit in cei zece ani de experienta didactica. Sint convins, nu va fi fost nici ultimul. Ingrijoratoare sint, insa, citeva chestiuni. Prima: multi dintre bobocii care intra la facultate au copiatul in singe; sint deja prieteni cu domnul profesor Google si cu verisorii sai, ce le ofera referate, articole si toate cele trebuincioase savirsirii plagiatului. A doua: pusi in fata dovezilor clare ca lumina zilei, majoritatea neaga evidenta cu un talent actoricesc demn de scena unui Teatru National; in urma cu vreo citiva ani, vizibil enervata ca fusese descoperita, incercind fara succes sa ma „imbuneze“ ba cu lacrimi, ba cu povesti ce-ti asezau mintea pe bigudiuri, o fetiscana mi-a trintit usa de la birou si, totodata, un scurt „sa va dea Dumnezeu sanatate!“.
Incerc sa-mi pastrez cumpatul de fiecare data. Si asta, deoarece stiu ca, pina la un punct, acesti studenti care incearca sa intre prin efractie si-n catalog, si-n viata sint victime. Victime ale parintilor si ale profesorilor. Parintii ii invata, direct sau indirect, ca orice problema se rezolva cu un lantisor daruit strategic doamnei diriginte din gimnaziu sau din liceu sau, daca miza e cu adevarat importanta, cu o cotizatie de tip „fondul clasei“, asa, ca „sa fie totul bine“. Dascalii – oficial, asta sint – nu zic niciodata nu. Din aceasta suveica a spagii si a superficialitatii, ajung in facultate gata deformati. As zice, cei mai multi sint nenorociti pe viata. Mai ales daca intilnesc si in facultate doi-trei profesori cu aceleasi „aplecari“.
M-am apucat sa scriu aceste rinduri, poate atipice unei cronici media, dupa ce am re-re-re-vazut eternul subiect reincalzit, cu spagile si subiectele de la bacalaureat. Ca sa folosesc o expresie batucita: grozaviile petrecute la bacalaureat si la celelalte examene nationale sint doar virful aisbergului. In spate, colcaie bube si mucegaiuri care actioneaza ca o cangrena asupra invatamintului.
Sa va mai povestesc cazul unui coleg de catedra, caruia citiva studenti din aceeasi categorie i-au aprins luminari in nu stiu ce fel, ca sa-i faca rau? Nu rideti, ca nu e de ris: in viziunea acestor oameni, si Dumnezeu are pretul lui.