Strict tehnic vorbind, din fotoliul meu si in fata instalatiei hi-fi, gratie transmisiunilor radio – iar cele doua canale, Radio Romania Cultural si Muzical, merita toata lauda –, as putea spune ca, de fapt, nu numai ca asist la mai toate concertele dorite, dar si ca sint un privilegiat in raport cu cei care le asculta din Sala Palatului. Pina si Ioan Holender, atit de mindru de reusitele sale organizatorice si care mergea pina la a-si imagina retoric ca Festivalul de la Bayreuth ar putea fi gelos pe cel de la Bucuresti, recunostea drept „marea sa infringere“ faptul ca nu a reusit „cu niciunul dintre guverne si cu niciunul dintre presedinti, in toti acesti ani de cind ma ocup de festival, sa misc ceva pentru a avea o sala de concerte demna, decenta si corespunzatoare…“. Pe acest plan, comparatia sa nu mai amintea nici salile de la Salzburg, nici de la Bayreuth, ci de invecinata… Sofia. Dupa douazeci de ani de libertate, Romania se afla in continuare in coada capitalelor fostului bloc sovietic, lipsita de o sala propriu-zisa de concert.
Nu sint impresionat nici de cifrele evocate de directorul festivalului in conferinta sa de presa si de ministrul Culturii, ce ii preia papagaliceste argumentatia, despre cei aproximativ douazeci de mii de spectatori veniti din strainatate si care ar contribui la un avint al economiei turistice a Bucurestiului. Sint convins ca o majoritate a lor o constituie cei aflati la ora actuala in diaspora romana si care profita, alaturi de biletele ieftine, sa-si revada familiile, locuind la ele sau la prieteni. Cifrele ar fi oricum de relativizat, daca te gindesti ca la o singura reprezentatie de Opera, cu Mireasa vinduta de Smetana, saptamina trecuta, la un teatru in aer liber de la Praga, au fost inregistrati 16.000 de spectatori…
Ceea ce imi displace insa in mod serios si lucrul la care nu vreau sa fiu partas in calitate de ziarist comentator pe teme culturale este indiferenta lucie fata de mostenirea si patrimoniul enescian. Dl. Holender si echipa care il inconjoara, minuind un buget de multe milioane de euro, cadou exclusiv de la stat si pe care nici un festival european nu si-l permite, nu au catadicsit pina acum sa spuna un cuvint despre starea jalnica a Muzeului National si a Caselor memoriale Enescu, despre amenintata cu prabusirea casa de la Mihaileni, despre soarta ingrata a editarii partiturilor enesciene, despre soarta ingrata a interpretarii si promovarii muzicii romanesti contemporane cu aceea a lui George Enescu.
In aceasta tragere a mizeriei sub covor ei se intilnesc si par sa se inteleaga perfect cu Ministerul Culturii si cu cel care detine portofoliul ministerial la ora actuala. N-am auzit sa se spuna un cuvint despre rusinoasa retragere a fondurilor ce erau destinate anul acesta restaurarii Operei de Stat de la Bucuresti si a Muzeului National G. Enescu, aflat intr-o stare de decrepitudine avansata. Jenanta inchidere a Casei memoriale de la Liveni, in lipsa unui pumn de bani necesari reparatiilor, a fost si ea un caz notoriu. Refuzul sau tergiversarea fara sfirsit de catre dl. Daniel Barbu a semnarii ordinului ministerial ce ar putea salva Casa lui Enescu de la Mihaileni, a carei recomandare de introducere pe lista monumentelor istorice dateaza din luna mai, mi se pare mai mult decit simptomatica pentru „iubirea de glie“ si de cultura a dlui Ministru.
Este inutil, cu siguranta, de a-i recomanda sa citeasca studiul amplu despre raporturile si legaturile spirituale ale compozitorului roman cu Mihailenii tineretii sale, publicat de pianista, originara din Iasi, Raluca Stirbat in recent aparutul numar special al revistei „Historia“, dedicat lui Enescu; domnia sa a avut la dispozitie, desigur, expunerea de motive a membrilor comisiei patrimoniului si ea ar fi trebuit sa-i fie suficienta…
In schimb, dl Ministru ne vorbeste despre… Pericle si „estetica vietii curente“, spunind en passant, trebuie recunoscut, un adevar: „avem o democratie fara calitati – una cenusie, plicticoasa, care poate functioneaza, poate nu, cum e cazul romanesc. Daca democratia noastra nu e inca deplin consolidata, macar sa incercam sa o facem agreabila“. Altfel spus, un adept al… circului ca piine in zilele amare. In rest… potopul, Ministerul Culturii si al sau ministru sint la fel de interesati in intretinerea patrimoniului enescian, pe cit sint in salvardarea de la distrugere a rezervatiei antice unice de la Rosia Montana…