Intelectualitatea ieseana s-a scandalizat ca de ce filmul nu ruleaza si in oras, ca de ce la Bucuresti mai intii, ca de ce la Botosani de doua ori, la Radauti de nu stiu cite ori, dar realitatea e ca treaba lansarii e a distribuitorului si are implicatii financiare. Probabil, socotelile Mediapro nu au iesit cum se asteptau si au ocolit Iasul in harta initiala a lansarilor. Pina la urma, productia a ajuns si acasa la prozator, gratie unor inimosi implicati pe ultima suta. Drept sa zic, daca rula la falimentarele „Victoria“ ori „Republica“, relicvele unui trecut de care, iata, Romania inca nu se poate desparti, nu cred ca m-as fi dus. Chiar daca din punctul de vedere al ambientului – 800 de locuri, fotolii uzate, miros de statut si mucegai, sobolani – cinematografele astea s-ar fi potrivit perfect cu tonul filmului si le-ar mai fi ajustat, poate, din avint nostalgicilor care cred ca „inainte“ era mai bine. Cum in Romanica nici procesul comunismului nu s-a facut cum trebuie, pina la limpezire, la noi folosindu-se numai jumatatea de masura, ca in toate lucrurile din ultimii 23 de ani, inca ne rafuim cu trecutul recent cvasiexclusiv prin formule intelectuale si artistice. De aceea si din cauza saraciei, nostalgia e starea predominanta la indivizi de o anumita virsta.
Un fel de volum II al lucrarii princeps
Nostalgia aceasta transpare din filmul lui Stere Gulea, cineast remarcat prin priceperea de a pune pe pelicula romane celebre ale literaturii noastre. Nu intentionez sa readuc in discutie raporturile, atit de complicate, dintre literatura si film, dintre un roman si lungmetrajul care-l urca pe ecran. Sint genuri cu rigori artistice diferite, cu kituri diferite: literatura – creatia unui autor, chiar daca in spate se afla redactorul de carte, echipa de marketing, editura;? filmul – creatia unei echipe (regizor, scenarist, director de imagine, de montaj) care adauga, fiecare, ceva din propria creativitate. Fundamental e ca transpunerea sa nu tradeze originalul, mai ales daca-i folosesti si titlul. Cind te legi de „o idee din…“, „inspirat de…“, iti anunti doza de libertate, ajustind orizontul de asteptare al privitorilor, din care, uneori, face parte si scriitorul. Stiti glum-aceea, cei mai „intelegatori“ sint clasicii, care nu mai pot protesta in privinta adaptarilor! Inca neclasicizat si bine, merci, Dan Lungu nu a protestat, ba, cu generozitate, a conchis ca filmul e un fel de volum II al lucrarii princeps. Iar Lucian Dan Teodorovici, coscenarist, impreuna cu Vera Ion si Stere Gulea, a recunoscut simpatic ca scenariul l-a conceput cu atitia ani in urma, incit nu-si mai aminteste detaliile. Cred, mai degraba, ca ce-a vazut la premiera era departe de ce imaginase el, cum se intimpla in arta filmului, cu atitia intermediari creativi!
Filmul nu egaleaza profunzimea cartii
Filmul lui Stere Gulea e „un volum II“ sub cota valorica a operei sursa, un film interesant mai degraba prin natura materialului social tratat, a imaginii si interpretarii actoricesti. Stere Gulea s-a indepartat de linia cartii, e dreptul lui, preferind sa imagineze un nou story, sa reaseze accentele filmului in alte zone decit erau la Lungu. Actiunea e relocata undeva in Calarasi, desi in roman lasa impresia ca se petrece in Nordul Moldovei, unele personaje sint recalibrate, apar altele noi (homeless-a Maricica), care insa nu au suficienta consistenta. Rostul epic al fiicei, Alice, e amplificat, cineastul urmarind un fir narativ inexistent in cartea lui Dan Lungu. Filmul aduce in prim-plan nu numai nostalgia Emiliei fata de ieri-ul comunist in raport cu azi-ul tranzitiei, eu am simtit ca de fapt e si nostalgia lui Stere Gulea adaugata, ci si demitizarea stravechii obsesii din mentalul romanesc privind ipostazierea americanilor ca sursa a salvarii nationale. „Prezent si trecut recent“, „noi si americanii“ sint temele focale ale fictiunii lui Stere Gulea. Pare chiar ca acum ii salvam noi pe americani, prin creierele exportate si prin gesturi de iubire neconditionata precum al Emiliei. Ginerele din „Lumea noua“ e un infantil incapabil sa aiba grija de sotia si copilul inca nenascut, dar rezolva problema ipotecii din cea mai mare economie a lumii nostalgica mama-soacra din Calarasi! Chiar asa?!
Romanul curge intr-un continuu echilibrat si bine sustinut du-te vino intre trecutul si prezentul Emiliei, al crizei, al pauperizarii. Ceea ce in carte e livrat firesc gratie expertizei sociologice si talentului literar al lui Dan Lungu, in film e la limita unei insiruiri de cadre care, vrind sa portretizeze cit mai detaliat jumatate de secol de istorie rosie, e adesea la limita cliseizarii, a unui tezism cinematografic suparator. Istoria mare, spusa prin imagini alb-negru, amintind de cele de arhiva, si istoria mica, a biografiei fetei fugita de la tara la oras pentru o viata mai buna, se cam calca pe picioare. Comunismul Emiliei e foarte diferit de acela al lui Ceausescu si al tuturor activistilor de partid. Si aici e mult adevar. Dar e destul de greu de digerat ca verosimila povestea renuntarii la urban, a pierderii apartamentului ca gaj la un camatar chinez (!), pentru ca fiica si ginerele canadiano-american sa evite executarea silita. Si inca cu zimbetul pe buze, in drum inapoi spre ruralul detestat! Direct spus, Gulea o transforma pe Emilia exact in ceea ce detesta ea, in „proasta satului“, mistificind si litera, si spiritul romanului.
La ce nu s-a priceput Stere Gulea, iar Dan Lungu s-a descurcat foarte bine? Sa topeasca in artistic constatari sociologice si istorice cu valoare de adevar. Regizorul s-a priceput, in schimb, sa-si faca echipa. Vivi Dragan Vasile are si ochi, si experienta ca sa faca imaginile sa vorbeasca. Luminita Gheorghiu, o excelenta actrita de teatru, mult mai cunoscuta ca actrita de film, e nemaipomenita prin stilul ei interiorizat, intens. Chiar daca aminteste ca maniera de joc, mult, de Pozitia copilului.
Daca Sint o baba comunista filmul ar fi fost macar la nivelul lui Sint o baba comunista! romanul, spunind istorii diferite despre acelasi personaj si vremuri, ar fi fost perfect in regula. Numai ca filmul nu egaleaza profunzimea cartii si stiinta lui Dan Lungu de-a spune lucruri serioase printr-o gluma.
Galerie foto
