Caci FNT este, cel putin se vrea, prin definitie si identitate, oglinda cuprinzatoare si fidela a stagiunii precedente, devenind astfel cea mai importanta manifestare scenica autohtona. Intirzierea aceasta trebuie sa fi fost cauzata de incertitudinile finantarii, organizatorul, UNITER, nefiind sigur de dimensiunile si consistenta pungutei pe care Ministerul Culturii si Patrimoniului National impreuna cu Primaria Bucuresti i-o pot asigura. Intr-o lume nu ideala, ci normala, pentru orice eveniment cultural se stie de la inceputul anului calendaristic in care se desfasoara ce stipendie, citi sponsori ori Mecena va avea, pentru ca operatorul cultural si directorul artistic ce-l construiesc sa aiba idee cit se pot intinde sau cit trebuie sa se limiteze. Numai ca in patrie s-a incetatenit obiceiul, nesanatos si tare risipitor de energii, de a afla bugetul in ultima secunda si de a constata in chip real citi bani ai la dispozitie abia cu foarte putin timp inainte ori uneori, da, post festum. Dindu-te atunci peste cap sa scoti solutii miraculoase din jobenul de magician si bani din piatra seaca!
Alice Georgescu, adepta a valorilor consacrate
Nu-mi dau seama exact la ce se refera „sperantele de toamna“ din capul amintitului comunicat de presa, dar starea teatrului romanesc, asa cum o radiografiaza selectia criticului de teatru Alice Georgescu, nu le prea indreptateste. Publicarea alesilor – institutii, spectacole si artisti – si cele citeva fraze care o insoteste nu limpezesc manifestul estetic al selectionerului ajuns acum la cel de-al treilea an, ultimul, al mandatului sau. Orice selectioner este un curator care inchipuie un concept, un format festivalier cu scopul de a oferi artei pe care o serveste un cadru cit mai potrivit de evidentiere. La marile festivaluri ale lumii, mandatul are fie trei, fie cinci ani, pentru a lasa selectorilor timpul necesar edificarii unui eveniment cit mai interesant, cit mai generos pentru artisti, specialisti si public. Si desemnarea directorilor artistici e rezultatul unei selectii de proiecte depuse la finantator de cutezatorii amatori de asemenea provocari, punind pe masa oferte artistice inedite, garantii ale prospetimii si dinamismului manifestarii.
La FNT, mandatul de trei ani a inceput in urma cu aproape un deceniu. Perioada pare a fi suficienta pentru cel caruia i se incredinteaza responsabilitatea estetica de a elabora, impreuna cu colaboratorii, o harta a reusitelor remarcabile din sezoanele incheiate la inceputul verii. Harta trebuie sa le fie utila estetic tuturor celor din circuitul creativ, atit creatorilor, cit si specialistilor si publicului, sa-i orienteze, sa le indice pulsul anual si nu doar sa fie un inventar de productii teatrale. Asa cum arata lista finalistilor, Alice Georgescu se reafirma ca adepta a valorilor consacrate, a regizorilor si creatiilor care nu risca stirnirea unor controverse ori alimentarea unor dispute de idei. A preferat nume de regizori, actori si asezaminte la care toata lumea se astepta. E o selectie pentru linistea teatrului nostru. Va duce la Bucuresti teatrele Nationale, cu exceptia celui de la Cluj, Nationalele fiind considerate in continuare, in cazul multora, fara temei axiologic, cele mai importante asezaminte autohtone. Asta desi nici acum, la 23 de ani de la schimbarea rinduielilor sociale, nu s-a operat o clarificare a misiunii lor spirituale la nivelul comunitatilor locale, la nivel national si international, iar unele, si nici finantatorul, nu s-au limpezit in privinta rostului lor in cultura noastra actuala. Revenind la selectie, impresia lasata e de privire indreptata spre trecut, spre clasic, academism, si mai putin catre tendintele noi si teatrul de miine, desi o sectiune poarta exact acest nume. Cu „teatrul de miine“ apare o alta nelamurire. Gianina Carbunariu, inclusa in aceasta secventa, e, dupa toate izbinzile din tara si strainatate, neindoielnic mai ales teatrul de azi. Si nici Alexandru Mazgareanu si, la rigoare, nici Vlad Cristache nu mai sint doar sperante.
Selectia a optat pentru o suma de spectacole, cele mai multe, onorabile, pe care apoi le-a ordonat in citeva sertarase inventate pe loc, pentru a li se potrivi. Cind mai ingenios ar fi fost anuntarea unor directii, a unor standarde pe care FNT sa le ilustreze prin productii din tara. Maniera in care s-au ordonat sectiunile e discutabila. Intr-un loc avem „Actorii in prim-plan“, in altul „Focus – Arta actorului Mariana Mihut“, cu patru spectacole in care interpreta straluceste, dar din care doua au mai fost selectate la editii precedente. Urmeaza „Caragiale inevitabilul“, intr-o minisectiune post-Anul Caragiale, care nu se justifica; putea lipsi, productiile fiind integrabile in „Creatori si teatre in spectacol“. „Creatori si teatre in spectacol“, de parca la celelalte categorii, nu ar fi vorba, de fapt, tot de creatori, de teatre si de spectacole!
„Dulciuri, ceaiuri si cafele“
La FNT 2013 vom fi noi intre noi. Personal, cel mai mult imi lipseste prezenta trupelor din strainatate. Nu din snobism, ci pentru ca prezenta lor ne-ar fi dat ocazia unor comparatii, a unor evaluari, ne-ar fi aratat cam pe unde ne aflam, cum ne pozitionam in Europa teatrala. Si ar fi garantat evenimentului oportunitatea de-a deveni o platforma de prezentare pentru oameni de teatru din alte zari geografice veniti la Bucuresti. In absenta unui proiect national de promovare a teatrului autohton dincolo de granite, cum au, de exemplu, polonezii, ungurii ori cehii, creatiile romanesti ramin in propria matca, fara sa fie cunoscute, fara sa lanseze tendinte.
Intr-un paragraf din cele sapte primite de toata lumea pentru a anunta FNT, aflu ca la „Divane“ vom fi primiti cu „dulciuri, ceaiuri si cafele“. Pentru ca senzatia de levantinism sa fie deplina!