Incadrat la carte pentru copii in Marea Britanie unde a fost tiparit impreuna cu ilustratiile lui Anthony Browne, Visatorul, ne spune chiar autorul sau in prefata, a aparut si intr-o forma mai serioasa, pentru adulti, in diverse alte tari ale lumii. In Romania, el apare in colectia „Biblioteca Polirom. Junior“ a editurii, unde se publica „carti pentru tinerii de toate virstele“. Intr-adevar, Visatorul e greu de categorisit. Insasi geneza lui e putin neobisnuita, aflam din aceeasi prefata. Volumul a fost scris pe masura ce era citit copiilor sai, seara, inainte de culcare. In schimbul acestui dar, acestia veneau cu pretioase sugestii editoriale. Insa asta a fost la-nceput. Pe masura ce scria si citea cu voce tare din carte, McEwan s-a gindit sa renunte la redutabila traditie britanica a cartilor pentru copii si, in loc, sa scrie o carte pentru adulti despre un copil, intr-un limbaj pe care sa-l inteleaga copiii. Subiectul devine imaginatia insasi, iar metamorfoza, indicata si in motto-ul preluat de la poetul Ovidiu, una din temele cartii.
Leit-motivul metamorfozei, un pic supralicitat
Peter Fortune este protagonistul acestui volum, un baietel de numai zece ani, destul de interiorizat, vazut, din cauza felului sau mai retras, ca fiind „dificil“, desi el nu se considera asa. Recunoaste in schimb ca are imaginatie, poate chiar in doze prea mari pentru propriul sau bine sau, daca nu pentru al lui, atunci pentru binele altora. In prima povestire, de exemplu, parintii ii incredinteaza misiunea de a-si duce sora mai mica la scoala, dar Peter e mai preocupat s-o salveze de niste lupi flaminzi aflati intr-o padure, decit sa aiba grija ca ea sa coboare la statia corespunzatoare. Urmeaza momentul constientizarii si o fuga disperata dupa autobuz (el coborise mai devreme), dar totul se termina cu bine. Kate, sora-sa, nu-l va piri parintilor, daca acesta ii va da banii lui de buzunar.
Tot din cauza imaginatiei debordante, Peter ajunge sa se razboiasca cu Papusa Mastera, un fel de tartorita a papusilor lui Kate, intr-o istorioara care ne aduce aminte simultan atit de filmele Toy Story, cit si de celebra papusa Chuckie. Papusa Mastera nu este numai hida si diforma, dar are si un caracter respingator. Aflat singur in camera surorii sale, Peter se trezeste asaltat de o armata de papusi aflate sub comanda maleficii Mastere. Aceasta il informeaza ca tot ce doreste este sa se poata muta in camera lui. Peter refuza orice negociere si, desi este ranit, reuseste pina la urma sa-i faca fata. Dar aceasta a fost doar prima confruntare, razboiul e departe de a se fi terminat.
Cea mai lunga povestire din volum este poate si cea mai trista. Peter face schimb de corpuri cu William Motanul, dezbracindu-l de blana ca si cum ar da jos o salopeta cu fermoar. Apoi, odata intrat in corpul pisicii, il ajuta pe batrinul cotoi sa cistige o batalie cu un ingimfat si mult mai tinar rival din cartier, spre uluiala celui din urma. Dar, asa cum spuneam, povestirea e trista. Motanul moare la scurt timp, iar la moartea lui, Peter e singurul care vede luminita spiritului pisicesc parasindu-i trupul, nu inainte de a-i multumi pentru tot ce-a facut pentru el.
Urmeaza cea mai amuzanta povestire, Crema invizibila, in care Peter descopera cu bucurie o crema cu proprietati magice. Metodic, ii unge pe toti membrii familiei, mama, tata, sora, pentru a-i face sa dispara numai pentru ca, la final, satisfactia sa se transforme in panica la gindul ca i-a pierdut pentru totdeauna. Nu apreciezi ceva pina ce nu-l mai ai, zice proverbul a carui aplicatie fictionala o regasim aici.
Tema metamorfozei revine aproape obsesiv. In Batausul, Barry Tamerlane este un copil normal la el acasa, dovedind aceleasi preocupari si interese pe care le are orice baiat de virsta lui, dar odata ce ajunge la scoala se transforma intr-un adevarat bully. Peter, care fusese odata invitat la ziua lui, dindu-si seama de ciudata alternanta de personalitati, isi face curaj sa-l infrunte pe amenintatorul bataus cind acesta ii cere intr-o pauza marul primit de-acasa. Luat pe nepregatite de „tupeul“ victimei sale, Barry se schimba din nou, de data asta intr-un mucea fricos care incepe sa plinga, dar pina la urma totul se termina cu bine si cei doi devin prieteni.
Tot despre metamorfoze vorbim si in Hotul, unde o batrinica aparent neputincioasa (chiar daca cam rea de gura) se deghizeaza in infractor periculos, pradind casele tuturor vecinilor de pe strada ei. Peter nu afla decit la final identitatea teribilului hot, dupa ce, prefacindu-se bolnav, se hotarise sa ramina acasa tocmai pentru a-l lua prin surprindere. Pina la urma, surprinderea le apartine amindurora, caci nici hoata nu se astepta la un baietel atit de vigilent. Amenintarile curg de o parte si de alta, totul terminindu-se cu o intelegere. Hotul nu-l va impusca pe baiat, daca acesta nu-l va da pe mina politiei. Evident, totul se petrece doar in imaginatia lui Peter.
In Bebelusul, intilnim un Peter agasat de prezenta in casa a baietelului matusii sale, venita sa locuiasca pentru o perioada mai lunga la familia Fortune acasa. Aici, adultii vor intui cu usurinta motivul acestei aparitii bruste a matusii la usa surorii sale, dar probabil un copil nu va fi atit de prompt, chiar si in era casatoriilor (relatiilor) ai zice aproape provizorii. Dar nu investigarea lumii adultilor e miza acestei povestiri, ci cea a sugarilor. Peter nu-l poate suporta pe micutul Kenneth cu urletele si mersul lui impiedicat, dar imaginatia (empatia) ii vine in ajutor, facindu-l sa vada cum e sa fii bebelus pentru o zi, cit de neplacut poate fi ca, pe linga toata neindeminarea ta caraghioasa, sa mai vezi si doi ochi ostili, atintindu-te cu vadita nemultumire. Peter mai invata o lectie si, ca un fel de recompensa, in ultimul capitol i se da voie sa avanseze in timp, trezindu-se intr-o zi in postura de adult. Tot ce nu pricepuse sau chiar dispretuise la parintii lui acum ii face placere sau cel putin nu-i stirneste repulsie. In plus, la douazeci de ani cit are acum, este normal sa se indragosteasca si sa sarute o fata, lucru care ii face o deosebita placere. Cartea se termina optimist. Peter se reintoarce la virsta de 12 ani, asteptind cu incintare sa faca din nou douazeci. Viata e o aventura frumoasa, iar Peter, asa cum ii spune si numele, este un norocos.
Desi pe alocuri leit-motivul metamorfozei poate parea un pic supralicitat, povestirile-capitol se citesc cu interes si au meritul de a te relaxa. Dincolo de toate, talentul de povestitor al lui McEwan straluceste la fel de intens ca globul de lumina in care spiritul motanului William continua sa existe nestingherit.
Ian McEwan, Visatorul,traducere si note de Dana Craciun, colectia „Biblioteca Polirom. Junior“, Editura Polirom, 2013
Galerie foto
