La aniversarea a douazeci de ani de la aparitia acestui al treilea si ultim album de studio al trupei Nirvana, multi sint cei care subliniaza faptul ca liderul grupului, Kurt Cobain, nu era deloc incintat ca formatia ajunsese in culmea succesului. Triumful planetar al lui Nevermind fusese ceva ce nici macar Geffen Records, casa lor de discuri, nu anticipase.
Cu In Utero se poate spune ca Nirvana (si mai ales Cobain) a incercat sa isi saboteze cariera si sa alieneze ambele tabere ale fanilor sai – atit cei underground, cit si cei „mainstream“. A angajat un producator iubit de marginali, dar care detesta pina si ideea de a produce un sound pe placul publicului larg, a tiparit imagini cu fetusi pe coperta, a introdus pe disc melodia „Rape Me“, care a provocat suficient scandal, si a facut un videoclip, „Heart-Shaped Box“, in care o fetita se plimba in robe de Ku Klux Klan.
Trupa n-a reusit insa sa isi saboteze cariera: In Utero a debutat pe locul 1 in topul Billboard si a cistigat de cinci ori Discul de Platina. A fost depasit ca vinzari de albumul live MTV Unplugged, dar succesul acestuia din urma a fost impulsionat de socul sinuciderii lui Cobain, in 1994.
„Astazi, nici macar nu poti sa iti imaginezi ca ar putea fi realizat un disc precum In Utero, si nu numai din motivul ca nu mai exista in prezent formatii de calibrul lui Nirvana“, spune „MTV.com“. „Actionarii caselor de discuri s-ar rascula. Consiliile de conducere ar lua foc. Ar fi prea multe de pierdut si prea putin de cistigat. Ratiunile sint nenumarate… si de aceea ar trebui sa apreciem si mai mult In Utero“.
Business-ul Nirvana continua
Dupa 20 de ani de la acest album si de la tragica implozie a grupului, care este insa „mostenirea Nirvana“, se intreaba BBC News.
Dupa doua decenii, primele versuri ale albumului – „Teenage angst has paid off well/ Now I’m bored and old“ – s-au dovedit partial profetice. Cobain s-a sinucis in aprilie 1994, intrind in faimosul Club 27, iar era „rock-ului alternativ“ s-a destramat la fel de repede precum incepuse.
Business-ul Nirvana a continuat insa. Trupa a reprezentat virful de lance al unei miscari nascute in subteranele punk-ului anilor ‘’70 si ale underground-ului anilor ‘’80. Predecesorii lor au fost norocosi daca au vindut citeva mii de discuri; Nirvana a vindut milioane. Dar, mai ales, acest trio format in Seattle a insemnat un triumf al unui set de principii radicale create in acel univers underground: neincredere in dolarii corporatiilor si in valorile mainstream, aprecierea outsiderilor, mai ales a femeilor si a gay-ilor, „autenticitatea“ muzicala si stilistica si ideea ca punk-ul este un tip de muzica folk cu un sound ceva mai dur.
Nirvana a deschis drumul pentru o multime de trupe cu „pedigree underground“ precum Pearl Jam, Soundgarden, Red Hot Chili Peppers, Green Day, The Flaming Lips, The Breeders sau The Offspring. Foarte repede insa, scena alternativa a fost transformata intr-un format comercial „radio friendly“ si astfel corupta.
„Cobain a simtit felul in care muzica pe care o iubea este transformata de industrie si a transmis asta in cintecele compuse pentru In Utero“, spune Greg Kot, critic muzical la „Chicago Tribune“. „In piesa «Rape Me» a transformat riff-ul lui «Smells Like Teen Spirit», melodia care a lansat Nirvana, in ceva mult mai sinistru; un comentariu asupra felului in care publicul vedea in el, in mod eronat, o celebritate «grunge». Piesele «Milk It» si «Radio Friendly Unit Shifter» vorbesc si ele despre dezamagirea muzicianului, prin metafore ale acerbei industrii muzicale.“
Cobain a devenit tipul de produs pe care il detesta
„Ce se intimpla cu mostenirea Nirvana?“, intreaba Greg Kot. „Cobain a fost permanent prins intre dorinta de a fi ascultat si cea de a ramine fidel idealurilor sale punk. A cautat nu numai sa devina parte a conversatiei mainstream, ci si sa o eleveze.“ Dar Kot crede ca reeditarea permanenta a box-set-urilor Nirvana (o noua editie „completa“ a lui In Utero tocmai apare pe piata) este contrara spiritului „mostenirii“ lui Kurt Cobain. „Noul In Utero“, scrie criticul american, „este cel de al treilea box-set Nirvana editat in ultima decada si se adauga compilatiilor, unui album live si unui volum cu jurnalele muzicianului. Cobain dorea ca muzica lui sa dureze, dar ideea de a reedita in noi si noi formate comerciale acest trecut muzical nu facea, cu siguranta, parte din planurile sale. In moarte, Cobain a devenit exact tipul de produs care toata viata s-a luptat sa nu devina.“