In perioada recenta post-comunista, chiar daca oficial BOR nu se opune modernizarii si emanciparii societatii romanesti cu scopul de a asimila valorile europene ale individualismului si ale respectului diferentelor, in straturile profunde ale ierarhiei bisericesti se manifesta o reactie adversa, promovata explicit si implicit in publicatii, luari de pozitie publice ori chiar in serviciile religioase regulate. Valorile autohtoniste si etnocentrice sint sustinute de majoritatea populatiei romanesti, indiferent de gradul de educatie. Conform istoricului roman Lucian Boia, daca in comunism era extrem de dificil sa te declari religios, acum situatia este oarecum similara, dar in sens opus: a te declara ateu inseamna a te supune oprobriului. A apartine unei minoritati sexuale este un "pacat" aspru pedepsit de Biserica. Daca participi la o manifestare publica a homosexualilor sau lesbienelor, ai toate sansele de a fi agresat fizic de "fundamentalisti religiosi", organizati in fundatii si asociatii patronate ori agreate de catre BOR.Miturile istorice au devenit eroii crestini sanctificati de Biserica in anii ’90. Puterea politica post-comunista, in dorinta legitimarii sale in fata natiunii, a sustinut financiar si mediatic aceste actiuni. Spre exemplu, acum citiva ani, guvernul a acordat fonduri substantiale teatrelor romanesti pentru montarea unor piese de teatru legate de personalitatea domnitorului Stefan cel Mare, proaspat sanctificat de catre BOR. Acest fapt a dus la realizarea unor spectacole de slaba calitate artistica, cu decoruri si costume scumpe, privite de lumea teatrului ca o veche obligatie fata de „conducerea de partid si de stat”.
Artistul bucurestean Vlad Nanca a participat in proiectul Mind Bomb cu un afis ce reprezenta imensa Casa a Poporului construita de Ceausescu in Bucuresti, pe care erau desenate cupolele unei catedrale bizantine. Artistul reactiona de fapt la intentia de a construi in capitala Romaniei Catedrala Neamului, edificiu megalomanic realizat in spiritul celui initiat de dictatorul comunist. Majoritatea clasei politice romanesti se declara in favoarea acestui proiect, el fiind de altfel si prioritatea afirmata oficial a ministrului Culturii de la Bucuresti. De fapt, este simptomatic ca el este conducatorul unei institutii care se intituleaza Ministerul Culturii si Cultelor.
Moldova, o regiune unde influenta Bisericii este extrem de puternica
Dan Acostioaei interpreteaza ironic imagistica bizantina bazata pe stilizare si decorativism si, pentru a atrage atentia asupra omniprezentei imaginilor religioase in institutii si in spatiul public, o integreaza in „semiotica urbana”. In anul 2004 el a realizat o serie de casete luminoase, asemenea celor folosite in banci, gari ori pe strada pentru a ajuta la orientarea cetatenilor. Casetele contineau desene stilizate importate din icoanele religioase cu scopul de a „ghida” „trecatorii-pelerini” catre lacasurile de cult din vecinatate. Dan Acostioaei traieste si lucreaza la Iasi, oras aflat in Moldova, regiune unde influenta Bisericii este extrem de puternica.
Aceste proiecte artistice, alaturi de luari de pozitie critice ale unor intelectuali, lasa impresia ca spiritul critic este tot mai prezent in sfera publica. Personal as dori sa fie asa, dar constat totusi ca orientarea majoritara a elitelor culturale romanesti este catre gindirea de dreapta, traditionalista si conservatoare. O adevarata stinga intelectuala romaneasca, de tip european, progresista, inca nu s-a conturat, chiar daca initiative personale sau chiar institutionale exista. Paradoxal, tot fortele pietei vor schimba modul de viata al oamenilor. Implicit, ponderea religiei oficiale se va reduce in sfera publica, poate si pentru faptul ca oamenii vor avea o viata materiala mai buna, vor fi mai toleranti si nu isi vor face doar iluzii pentru cea de apoi. In vara anului 2006, postul national de televiziune roman a initiat proiectul „Mari Romani”, importind un format folosit si de alte televiziuni nationale europene. Dezbaterile create pe seama acestui program de televiziune, la care au participat personalitati ale lumii academice, jurnalisti, dar si simpli cetateni au dus la votarea de catre telespectatori a lui Stefan cel Mare, despre care am vorbit anterior. Filmul documentar dedicat personalitatii sale, realizat de catre profesionisti ce lucreaza in publicitate si mass media, a creat o imagine diferita, „cu lipici” la publicul tinar urban, ce are o anumita cultura mediatica si care face shopping in nou aparutele mall-uri.
Pentru mine, acel documentar, realizat dupa schema unui spot publicitar turistic, a avut cel putin calitatea de a demitiza personajul istoric si a reduce „citirea” in cheie exhaustiv religioasa si nationalista a realizarilor sale. Acest public tinar, emancipat si cosmopolit, care trebuie atras si catre arta contemporana, sper ca in viitor sa formeze masa critica pentru schimbarea mentalitatilor traditionale…