M-am straduit, intr-un text din „Dilema Veche“ (online) intitulat „O generatie“, sa fixez reperele intre care se misca un cursor generationist al decreteilor. Reperul de „sus“ e clar: Decretul 770 din 1966. Decreteii nu sint toti copiii „Epocii de Aur“, cum s-a spus prin generalizari imprudente, ci toti copiii nascuti prin conformarea cuplurilor la pretioasele indicatii ceausiste, deci daca un frate mai mare a fost dorit, iar unul mai mic nu, primul nu e decretel, al doilea, da. Iar reperul de „jos“ l-am fixat pe anul 1977, dar nu fiindca a fost anul cutremurului. Calamitatile naturale, oricit ar parea de ciudat, sint mai putin importante decit schimbarile socio-politice. Intrucit, in decembrie 1989, societatea romaneasca a inceput sa se schimbe accelerat si in profunzime, relevanta devine virsta la care decretelul a prins schimbarea de epoca si modificarea de paradigma. La noua-zece ani, oricit de inteligent ai fi, nu poti constientiza structura regimului in care traiesti, natura lui, desenul macro. Iar daca, prin exceptie, poti, majoritatea statistica a copiilor de noua-zece ani, din promotia ta, nu reusesc. E motivul pentru care cei nascuti dupa 1977, copii in decembrie 1989 (nu adolescenti, nu tineri), intra in generatia urmatoare. Chiar daca sint decretei, asa zicind, puri si duri, definitorii pentru configuratia si formatia lor au fost anii ’90.
Revenind la generatia noastra, al carei roman l-a dat Radu Pavel Gheo in Noapte buna, copii!, argumentez cu tot mai mult aplomb superioritatea ei. Ascultatorii inclina, de obicei, aprobator din cap. Nu numai datorita argumentelor mele, ci si pentru faptul ca ei insisi ii apartin si se simt implicati. Auditoriul generationist este imens: prin artificialitatea Decretului din 1966, biologicul si organicul au fost siluite in sensul unei depasiri de norma stahanoviste. Cu generatia noastra, Nicolae Ceausescu a depasit norma. A facut-o atit de masiva, cu instrumentele si pirghiile totalitarismului, incit niciodata, in libertate, vreo alta generatie nu ne va mai putea depasi numeric. Cei de dupa noi sint nu doar altfel. Sint si mai putini.
Este o generatie foarte puternica deopotriva prin cifrele in care se cuprinde, prin studiile si lecturile formatoare din anii inchiderii si intunericului optzecist, si prin experienta libertatii facuta la o virsta la care toate diferentele dintre totalitarism si libertate puteau fi intelese. Stim ce a fost Inainte si nu mai vrem. Nostalgici dupa socialismul real romanesc? Nu, multumim.
Libertate de a gindi, a crede, a vorbi, a calatori? Da, asta ne place mult si ne amintim foarte bine epoca in care nu o aveam…
Experienta societatii deschise este cuplata cu experienta societatii inchise. Statul slab e preferat celui omnipotent. Democratia parlamentara nu are alternativa, pentru noi, in variantele autoritariste – care ne infricoseaza si ne scirbesc. Avem dupa 1990 ceea ce am vrut, ceea ce ne-am dorit, ceea ce am visat. Pledam pentru stabilitate si, in modul cel mai propriu, o asiguram. Sintem o uriasa generatie matura si activa, cuprinsa in 2013 intre 36 de ani si 46. Trei decenii de acum incolo, aceasta generatie muncitoare si responsabila (care l-a dat si pe dl Victor-Viorel Ponta, prim-ministru, cu un doctorat stralucit, de impact international…) va fi la putere.
Puterea ne-o vor lua nu cei nascuti imediat dupa noi si care se iluzioneaza cu stafeta generatiilor. Ei nu au nici un atu: sint mai putini, cu studiile solide mult mai greu facute (atmosfera nebunilor ani ’90, educatia facuta mai mult la televizor) si cu o experienta a totalitarismului cvasi-nula. O generatie mai puternica, realmente, decit a noastra nu poate fi decit una nascuta in democratie si care prezinta, fata de noi, acest element decisiv.
Sint cei, la rindul lor, multi (se va intelege de ce) si care au respirat din scutece aerul libertatii. Sint cei crescuti cu gadgeturile electronice in mina si care au calatorit deja in toata Europa, in timp ce bunicii lor au sperat sa ajunga la Ruse macar la 40 de ani. Sint cei care vorbesc limbi straine cu o usurinta incredibila si care iti rezolva o problema complicata cu aerul ca-i tii din treaba de pe flickr. Sint cei carora parintii, la rindul lor multi si cu studii complete, le-au oferit atentie si educatie, cursuri de fotografie si lectii de pian, balet, ski si echitatie. Acestia sint cei mai norocosi & rasfatati copii din ultima suta romaneasca de ani, iar cind ei toti vor creste, generatia lor, a sincronizarii complete cu lumea globala, va fi prima generatie neindatorata in vreun fel inertiei si complexelor nationale.
Ne va face placere, fara indoiala, sa dam puterea, peste un sfert de secol, copiilor decreteilor – copiilor nostri.