Sincer, in naivitatea mea de atunci, am luat-o ca pe o intrebare filosofica, desi sensul ei era cu totul altul: ce sfera de influenta am, la cine pot apela pentru ajutor la o adica. „Citi oameni cunosc?!“ – am tras eu de timp, ca la scoala, repetind chestiunea, dind semne de slabiciune. Am inceput sa-mi numar in gind, unul cite unul, neamurile, prietenii, amicii ca sa gasesc un numar cumva credibil, rezonabil. „Paaai, in general sau in particular?“, n-am de lucru si cer lamuriri. Domnul cu cravata sifonata a simtit ca-s prins la colt, asa ca a plusat, mimind generozitatea: „In general, ma refer“. Am continuat sa adaug in minte, la repezeala, multimi de oameni (colegii din generala, liceu si facultate, corul scolii, baietii cu care am jucat vreodata fotbal, fetele care mi-au atras vreodata privirea etc.). Cind am realizat ca ma pierd in calcule si ca timpul curge in defavoarea mea, am luat o mina de om serios si am scos sec, din burta: „In jur de cinci sute“. Mi s-a parut ca-i o cifra pentru care am acoperire. „Cinci sute!?“ – a venit rindul lui sa traga de timp. Era limpede ca-i mai mult decit se asteptase, ca-i stirnisem invidia. „Ei, bine. Eu cunosc o mie“, mi-a trintit el dupa o clipa de descumpanire, ca si cum am fi fost la un concurs pe care el l-a cistigat detasat.
Nici azi n-as putea zice citi oameni cunosc in general (pe net, aflu ca media ar fi undeva pe la vreo sase sute; desi la nimereala, uite ca n-am fost departe de adevarul oficial). Iar in particular e si mai problematic, pentru ca simt nevoia sa iau in considerare sensul filosofic al lui „a cunoaste“ pe cineva. Insa mi-am adus aminte de intimplarea de mai sus dupa o zi plina de noi cunostinte, de strins mina unor oameni ale caror fete le-am vazut pentru prima data in viata. Si mi-am dat seama ca nu i-am retinut niciunuia numele. Nu ma simt rusinat s-o recunosc. Asta facem cu totii. „Salut-salut“ si mai vedem. Altceva ma intriga, pornind de aici: niciodata nu sintem constienti de importanta pe care o poate avea in viata noastra o persoana cunoscuta intimplator, pentru prima data. Si cit de interesant ar fi sa ai notata undeva prima impresie pe care ti-a lasat-o o persoana atunci cind nici macar nu i-ai retinut numele, cind nici nu banuiesti cine-i si ce-o sa fie.
Ochii aia mari, care totusi nu te sperie, sclipind de bucurie, nasul care ti se pare imens si se atinge stupid de nasul tau, parul ala cret in care iti infigi cu pofta miinile pentru a-ti antrena degetul opozabil, celalalt nas, si mai imens, care se lipeste repetat, la fel de spupid, de obrazul tau, buzele alea straine care nu mai contenesc sa-ti vina ventuza pe chelie – secvente si impresii vizuale din ceea ce vei descoperi mai tirziu ca sint mama si tata. Femeia aia bizara care se scalimbaie prin fata ta, care-ti sparge urechile cu sunetele stridente pe care le scoate – bunica. Omul ala cu tigara in gura (nu stii ce-i aia, dar iti cam fura ochii), care te arunca amenintator pina in tavan (cind habar n-ai nici macar ce-i tavanul, daramite gravitatia), stirnindu-ti un amestec teribil de teama si bucurie – bunicul. Dubiosul ala care-ti smulge zornaitoarea din mina si se scalimbaie mai grav decit bunica-ta – frate-tu. Fetita aia care scoate dintr-o gentuta rosie, cu iepurasi, un biscuite din care nu vrea sa-ti dea – viitoarea ta prima iubire. Copilul ala gras, cu ochelari, care-ti arata primul miracol concret al universului, magnetul – viitorul tau cel mai bun prieten din clasa intii. Baiatul ala timpit, cu tricoul rupt la subsuoara, care da urit la gioale cind se apropie faza de el si urla incontinuu cind n-are mingea: „Sint liber! Sint liber!“ – viitorul tau cel mai bun prieten din generala. Profesorul ala idiot care-ti frige o palma de-ti amorteste capul pentru ca falsezi intentionat ca sa nu fii ales in corul scolii – primul tau maestru din viata…
Si tot asa, cu o minima contabilitate, iti vor iesi citeva sute de cunostinte numai din cei care iti modifica intr-un fel sau altul destinul. Daca mai adaugi multimea celor cu care doar dai mina, daca ai tine un jurnal cu toate acestea, ai putea sti exact citi oameni ai cunoscut.
Hotarit lucru: de azi inainte, eu am sa tin unul. Pariez ca, fie si incepind de la patruzeci de ani, pe restul unei lungimi de viata medie, se vor aduna peste zece mii de cunostinte noi.