isi cunoaste literatura ca pe propriul buzunar, in care si-a strecurat de-atitea ori miinile ca sa si le incalzeasca iarna, scriitorul iti spune: „poti sa stai linistit si sa te iei dupa mine, stiu eu drumul“. Ai incredere, incepi sa mergi in urma lui, pagina dupa pagina, si ajungeti intr-o noapte intr-un oras pustiu, ninge usor peste tine si peste scriitorul tau, e liniste, asa se-ntimpla cind literatura e foarte buna, lectura capata un soi de usuratate, redevine un gest firesc, esential, ca o ninsoare de noapte. Personajele din Lunetistul nu sint insa la fel de in siguranta ca cel care le citeste. Dimpotriva, fiecare se afla in pericol de-a fi dat peste cap de naratiunea propriei vieti, fiecare incearca sa-si aseze amintirile si trecutul, fiecare bate in retragere. In jurul lor, „lucrurile stau exact asa cum stau si asta presupune tot ce e mai rau“. Intre ele, la fel ca-n Asasina cultivata a lui Vila-Matas, apar amenintari cu moarte si morti, fara sa stii prea bine cine omoara pe cine, cine povesteste pe cine („Uneori am impresia ca o fiinta straina mi-a ocupat mintea si-mi ordoneaza aiurea amintirile fara sa stie care se potriveste cu care si, mai mult, mi le incilceste“). E multa ambiguitate in romanul lui Marin, multa poezie, multa tristete de final de lume. Si nici n-ar putea fi altfel cu o fraza de inceput ca „Dis-de-dimineata, Constantin a iesit din locuinta lui, a facut douazeci de pasi, apoi s-a intors si s-a inchis in casa pina a doua zi“, un fel de „I would prefer not to“ ca o cafea tare. Desi se doarme enorm in Lunetistul (probabil cel mai mult din literatura romana a ultimilor ani), se doarme pentru ca somnul e-o forma de aparare in fata trecutului care vine peste tine, a „legiunii de tauri mecanici“ care ameninta sa te calce in picioare. Cu o finete a scriiturii, cu o inteligenta si un farmec egalate doar de o cunoastere colosala a literaturii, Marin Malaicu-Hondrari a reusit sa scrie un roman la fel de esential ca o ninsoare de noapte. Sint curioasa ce-ar avea de spus despre asta detectivii salbatici.
