Plecind de la scenariul propriu, Florin Serban construieste o poveste de dragoste intre Cristina, o actrita de 30 si ceva de ani, familista, si Rafael, un tinar boxer de 20 de ani. Cu alte cuvinte, pe regizor il intereseaza cum se intilnesc – daca se intilnesc – aceste lumi sau, cum ar cinta Connect-R, „nu ne potrivim, dar ne iubim…“. Rolurile principale sint interpretate de Hilda Peter, care dupa succesul cu Katalin Varga s-a mutat la Londra, si actorul neprofesionist Rafael Florea, iar in rolurile secundare apar, printre altii, Marian Simion (in postura de antrenor, normal) si Catalin Mitulescu (tot regizor, dar de teatru).
Un buget marisor
Filmarile au inceput in 15 august: doua saptamini la Sfintu Gheorghe, doua la Sibiu, o zi in Bucuresti, doua zile de platou la Buftea si, in sfirsit, 25 septembrie, la Gara de Nord. Este primul film pe care Serban il produce impreuna cu compania sa, Fantascope, in coproductie cu compania germana Augenschein Filmproduktion si cu francezii de la MPM. Box, care s-a numit initial Imi curgi prin vine, are un buget maricel – 1,3 milioane euro, bani acoperiti prin finantari de la CNC Romania, Eurimages, Film und Medien Stiftung NRW si CNC Franta. „Faptul ca si produc imi aduce ceva in plus pe umeri de la 7 seara incolo“, spune regizorul ale carui zile de filmare se incheie la 7 seara. Deocamdata grijile de producator sint in suspensie. Oricum, are si banii pentru postproductia pe care o va face in Franta. Serban recunoaste ca succesul avut cu Fluierul a fost hotaritor si ca a cistigat toate concursurile de finantare la care s-a inscris. El mai spune ca a avut nevoie de un buget mai mare datorita imaginii elaborate, dar si exigentelor legate de sunet: „Nu e un film cu trei baieti intr-o cabana. Sunetistii sint francezi, la fel sound designer-ul care lucreaza de obicei cu Lars von Trier. Coloristul e neamt, dar a lucrat si el la Melancholia. Sint alesi de mine si sint oameni care nu se duc undeva pentru ca sint platiti bine (sint platiti bine oriunde), ci pentru ca le place proiectul“.
Intr-o pauza neplanificata cauzata de faptul ca protagonistului i s-a stricat machiajul, Florin Serban ofera niste informatii despre conceptia regizorala: „Povestea incepe cu el, dupa care continua cu ea. Se intilnesc din nou, dupa care continua cu el. Merge tot timpul in spirala – pe mijloc ei se intilnesc –, dar nu difera mult vizual de la unul la altul. In schimb, partea sonora difera foarte tare si e foarte subiectiva. La el tot ce se aude e sincopat, ritmat, pe cind la ea e mult mai melodios. Asta pentru ca vin din medii diferite, au virste diferite s.a.m.d.“.
De la box la scoala de actorie
Box se anunta diferit de filmul premiat in 2010 la Berlin, in primul rind pentru ca e un love story si pentru ca evita latura sociala, dar si in privinta stilului. „Imaginea e diferita in totalitate de Fluier“, spune directorul de imagine Marius Panduru. „Acolo am mers pe super 16 si pe o imagine mai hardcore, mai granulata si mai organica, iar acum ea e mai compusa.“ (Marius Panduru ne va mai spune ca lucreaza cu Florin Serban pentru ca e „un regizor extraordinar si un prieten bun“, pentru ca ii place „cum gindeste si ce scrie, si pentru ca e foarte minutios la filmare“.)
Am putut vedea aceasta imagine „pe viu“, pe platoul unde se filma meciul de box dintre Rafael si Leonard (Orlando Chirvase, campion national de box la categoria 69 kg). Platoul imens e in penumbra (o prelata neagra acopera intrarea) si ringul de box e in mijloc, inconjurat de mese cu veioze mici a caror lumina blinda e vatuita de fum. Pentru ca Marius Panduru (care e si cameraman) filmeaza cu camera pe umar, ne refugiem la duble pe lateral, sub o alta prelata care acopera video assistul. „Nu stam la mese ca niste saci de cartofi, ca gaseam…“, rosteste cu voce de stentor secundul Radu Barbulescu. Figurantii trebuie sa participe, adica sa vocifereze si sa aplaude cind Orlando il trimite pe Rafael la podea, iar arbitrul il lasa pe Rafael sa fie vazut de medic pentru ca are arcada sparta. Asistam la vreo sase duble boxate pe bune. N-ai crede ca Rafael Florea, baiatul ale carui miini umflate vazute adineari la machiaj pareau masti prostetice, simte ceva (desi recunoscuse in cabina ca il doare). „In scena in care Rafael taie un copac, avea singe pe barda toporului, din cauza bataturilor, si nu s-a plins“, spusese si regizorul, mindru de descoperirea lui.
De fapt, pe Rafael l-a descoperit Andra Chiriac (colega lui Serban de la Scoala de Actorie si second assistant director la film), in sala de box a lui Marian Cocos: „Cind am intrat la cintar, inaintea unei competitii unde erau vreo 50 de baieti, m-am dus direct la el. Era foarte fotogenic, dar nu asta m-a atras. In primul rind ne intereseaza ce emana un om. Or, el are o energie aparte si o atitudine care cel putin atunci era de revolta. Era ca un arc intins. Acum e mai cuminte si un pic mai docil“.
Atit de docil incit nu indraznea sa vorbeasca cu jurnalistii fara permisiune. Rafael Florea are 19 ani si face box de la 14, tatal lui fiind cascador. E deja insurat si cu un copil pe drum, si recunoaste ca actoria a fost visul lui secret („numai ca nu mi-l permiteam“). E frumusel si vizibil incintat ca da interviuri, desi nu i s-au permis decit cinci minute, intre machiaj si platou. „Suporti, treci peste“, spune despre cum e sa filmezi cind te dor miinile si esti rupt de oboseala, si recunoaste ca tot asa e si in box. Adineaori, regizorul ne spunea ca n-a intirziat nici o zi la cursuri, desi diminetile lucra intr-o spalatorie.
Dupa Eu cind vreau sa fluier, fluier, Florin Serban a deschis o scoala de actorie, iar pe Rafael Florea l-a trecut prin aceasta scoala inainte de a-l distribui in film. „Lucrez cu el de un an si jumatate aproape non-stop si pot spune, fara falsa modestie, ca e acum mai pregatit decit aproape orice student care termina UNATC-ul.“ Dar interesul lui Serban nu e sa lucreze cu neprofesionisti, ci cu oameni care „cauta“. Unul dintre ei e Hilda Peter, care e actrita cu patalama. „Ea e un om care nu a stat o clipa locului. De fiecare data cind a ajuns la virf intr-un loc, s-a mutat in alta parte. A stat cit a stat in teatrul din Sfintu Gheorghe, si-a dat seama ca nu mai are ce cauta acolo si s-a mutat la Cluj, de acolo la Budapesta, iar de la Budapesta la Londra.“ (Pe Hilda Peter urma sa o intilnim la machiaj pentru o sedinta foto. Nu avea filmare in acea zi si nici nu dorea sa dea interviuri.)
Si Florin Serban cauta. „Nu stiu daca o sa fac film pina la 50 sau 60 de ani. Poate o sa fac trei filme si o sa ma apuc de altceva. Nu cred ca se termina lumea nici cu mine, nici cu filmul, si nici nu se termina lumea daca nu fac cinema. In momentul de fata, asta e lucrul pe care il pot face bine, dar poate ca la un moment dat o sa-mi dau seama ca pot face timplarie. Exagerez, manualitatea mea e ingrozitoare. Dar mi-ar placea sa fiu medic psihiatru.“
Distributia:
Rafael: Rafael Florea (Scoala de Actorie)
Cristina: Hilda Peter
Buzatu: Narcis Romulus Dobrin (Scoala de Actorie)
Bunicul: Nicolae Motrogan (antrenor de box)
George: Sorin Leoveanu
Daria: Bianca Mihai (fetita)
Irina: Maria Fekete (actrita, Scoala de Actorie)
Regizorul: Catalin Mitulescu
Scundu: Robert Soare (Scoala de Actorie, a jucat in Loverboy)
Antrenorii: Marian Simion (antrenor la lotul national)
Leonard: Orlando Chirvase
Galerie foto
