cu dulceata si sa-mi trag pe mine strampii albi si rochita bleu pal a uniformei de gradinita. Chiar daca tata inventase versuri tandru-strengare, pe care le potrivise pe-o muzica de western american si le cinta dimineata, cind intra la mine in camera ca sa ma trezeasca, chiar daca mama imi facea cele mai gustoase tartine si-mi impletea parul in codite. Toti cei 12 ani in care am mers la scoala, principala grija era sa scap odata de asta ca sa nu ma mai trezesc la 7 dimineata. Nu mi se spusese ca si la facultate exista cursuri care incep la 8. Cum ar fi pedagogia. Cu o profesoara care scadea nota pentru absente, sustinea ca facuse parte din Scoala de la Paltinis, ca generatiile de astazi nu mai stiu nimic si ca Verlaine a spus „Je est un autre“. Ma scuzati, doamna profesoara, Rimbaud a spus, nu Verlaine, stiu sigur. A fost ultima data cind m-am trezit la 7 dimineata pentru pedagogie. In schimb, tot anul meu de Erasmus in Germania, a trebuit sa ma trezesc la 7 aproape in fiecare zi. Nu stiu de ce, nemtii incep cursurile devreme. Faceam jumatate de ora cu autobuzul pina la Uni, iar autobuzul pleca mereu la ore fixe pe care eu le ratam intotdeauna la citeva secunde. La master a fost mai simplu, cu cit avansezi pe scara studiilor academice, cu atit devii mai nesimtit si te trezesti pe la 9-10 ca sa te duci la biblioteca. Asta in cel mai bun caz. Dupa master a fost si mai simplu. Job de jurnalist combinat cu freelancer, programul se face in functie de texte, traduceri, interviuri, intilniri. Uneori nu se face deloc. Se sta pur si simplu in pat toata dimineata cu o carte in brate si cafeaua pe noptiera. Alteori nu se aude soneria telefonului. De pilda, azi. Am de citeva zile un iPhone, pe care am instalat urgent Carrot, o aplicatie mai rea ca o guvernanta cicalitoare. Se rasteste la tine, te pune sa faci cerculete pe ecran, nu te lasa pina nu se asigura ca te-ai trezit. Doar ca azi am uitat telefonul pe silent. De unde si rubrica de fata.