Desi, initial, a fost privit ca o bizarerie, el a devenit in scurta vreme un adevarat fenomen mondial si un moment de referinta in istoria televiziunii, construind fundatiile pe care s-au ridicat apoi majoritatea seriilor TV actuale. In plus, Dosarele X a stat pe micile ecrane vreme de noua ani, a generat doua lungmetraje si doua serii derivate, Millenium si The Lone Gunmen, si, in general, a facut toata planeta sa vorbeasca despre el.
Povestea, la vremea respectiva, era noua. Dosarele X reprezenta o combinatie de serial „procedural“ cu elemente fantastice: doi agenti FBI ancheteaza, episod dupa episod, cazuri stranii si inexplicabile. Realizatorii sai au reusit insa sa insereze atit de bine aceste elemente SF sau fantastice in structura unei serii „cu politisti“, incit Dosarele X a devenit unul dintre putinele seriale pentru fanii SF care sa fie acceptat si de cei care nu dau doi bani pe astfel de productii.
Seriale populare astazi precum Lost, Fringe, Breaking Bad, 24 sau Homeland au inserate in structura lor intima fragmente din ADN-ul Dosarelor X. Ele nu ar fi avut succes daca, in urma cu 20 de ani, agentii Fox Mulder si Dana Scully n-ar fi convins publicul ca anchetarea „adevarului de dincolo de noi“ nu este cu adevarat pasionanta.
Un debut dificil
Totul a inceput cu Chris Carter, creatorul seriei. Nascut in California in 1979 si, prin urmare, pasionat de surf, Carter a lucrat ca jurnalist pina in ziua in care a fost angajat de Jeffrey Katzenberg, seful de la Disney. Carter a devenit astfel producator executiv al unei serii umoristice, dar visa altceva.
„Voiam sa bag groaza in oameni“, recunoaste el.
Avea in minte seriale precum Zona Crepusculara si, mai ales, Kolchak: The Night Stalker, o serie mai putin cunoscuta din anii ’70. Carter dorea o versiune moderna a acestui show; ideea de a implica un agent FBI in poveste i-a venit mai tirziu, dupa ce a vazut la TV un interviu cu un agent real.
Greu de crezut, avind in vedere succesul Dosarelor X, cit de dificil i-a fost lui Chris Carter sa isi vinda serialul. I-a luat un an sa scrie, sa propuna si sa produca episodul-pilot. „Le spuneam oamenilor ca vreau sa fac o serie de groaza, dar nimeni nu voia sa ma asculte. Cred ca, la vremea respectiva, Dosarele X era prea diferit de orice altceva ce se putea vedea la TV“, isi aminteste Carter.
In peisajul televizat al anului 1993, Dosarele X parea o ciudatenie, dar, probabil, beneficia de faptul ca un alt „OZN“ televizat, Twin Peaks, pregatise deja publicul pentru o doza saptaminala de bizarerie pe micile ecrane. „Privind in urma, cred ca episodul-pilot parea ca si cum as fi bijbiit prin intuneric, ceea ce cred ca e o buna metafora pentru Dosarele X“, spune Chris Carter.
Una dintre marile probleme ale lui Carter a fost sa gaseasca actorii potriviti pentru rolurile principale. David Duchovny in rolul lui Fox Mulder nu a fost o problema – Carter il „recuperase“ din Twin Peaks, unde actorul juca un agent FBI deghizat in femeie, care se exprima doar prin semne. Aducerea lui Gillian Anderson in rolul Danei Scully a fost insa mult mai complicata.
„Nu avea calitatile dorite de sefii de la FOX si pe care acestia le asociau automat cu serialele de succes“, isi aminteste Chris Carter. „Era o actrita minunata, avea seriozitatea si intensitatea pe care o doream pentru personaj si eu stiam ca este cea mai potrivita pentru rol.“
Monstrul saptaminii
Primele doua episoade ale Dosarelor X aveau ca subiect OZN-urile si conspiratiile, dar Chris Carter dorea si altceva. El a incercat sa se indeparteze cit mai repede posibil de aceasta directie, pentru ca era constient de faptul ca serialul nu s-ar fi putut sustine prea mult bazindu-se doar pe acest subiect.
Prin urmare, el a introdus un mare numar de episoade gen „Monstrul saptaminii“: Mulder si Scully investigheaza o intreaga paleta de fenomene inexplicabile, anchete de sine statatoare, fara nici o legatura cu „mitologia“ de fundal a seriei pe care Carter abia incepea sa o creeze.
Primul dintre acesti „monstri“ aparea in episodul „Squeeze“: un mutant consumator de ficat uman, ce hiberna la fiecare 30 de ani. Aveau sa urmeze, numai in primul sezon, numeroase astfel de amenintari de la granita realului: o creatura de tip Big Foot, un roi de insecte ucigase, viermi paraziti, un om cu puteri pirokinetice si o Inteligenta Artificiala care isi ucide creatorul.
Aceasta directie a „monstrului saptaminii“ avea sa continue pina la finalul seriei, iar citeva dintre aceste creaturi sint cu adevarat memorabile: mutantul Eugene Tooms (care apare in doua episoade), Fluke, geamanul malefic Leonard sau Virgil Incanto, un ucigas in serie consumator de grasime umana.
Mare parte dintre acesti monstri au fost inventati de colaboratorii lui Carter precum Darin Morgan sau Glen Morgan si James Wong, care aveau sa scrie mare parte dintre cele mai bune episoade ale seriei.
La 20 de ani de la premiera Dosarelor X, majoritatea specialistilor si fanilor considera ca tocmai aceste episoade de sine statatoare sint cele care au facut farmecul serialului. Nimeni nu stia la ce sa se astepte in viitorul episod si nimeni nu mai avea curaj sa ghiceasca felul in care urma sa se termine fiecare episod – scenaristii reuseau intotdeauna sa dejoace asteptarile publicului.
Dosarele X a cistigat enorm prin faptul ca realizatorii au stiut sa gaseasca echilibrul perfect intre aceste anchete de sine statatoare si povestea principala. Este un lucru care nu a reusit intotdeauna unor descendenti precum Lost sau Fringe.
Un fenomen pentru sfirsitul mileniului
Inca de la inceput, reteaua Fox nu a dat semne ca mizeaza prea mult pe noul serial. Dosarele X a fost programat vinerea seara – un interval orar in care erau plasate programele de la care nu se astepta foarte mult. In doar citiva ani insa, seria lui Christ Carter devenea cel mai mare hit al retelei.
La inceput insa, Dosarele X nu a fost un mare succes in termeni de audienta, insa, la capatul primului sezon, cei de la Fox au decis ca le place serialul si au comandat un al doilea sezon. In urmatorii ani, audienta Dosarelor X avea sa explodeze. Incep sa curga premiile Emmy, un numar tot mai mare de oameni se lasa captivati de aventurile lui Mulder si Scully, iar serialul devine un fenomen mondial. Cind ajunsese la sezonul al treilea, Dosarele X era prezentat cu succes in 60 de tari si toata lumea vorbea despre el.
Pe nesimtite, serialul s-a integrat in cultura populara a anilor ‘’90. Coloana sonora a seriei ajunge in topurile muzicale, Mulder si Scully devin papusi Barbie, seriale de succes precum Deep Space Nine sau The Simpsons (celebrul episod „The Springfield Files“) fac referiri la Dosarele X.
Fiindca reuseste sa placa si publicului mainstream, Dosarele X cistiga o imensa armata de fani (ce isi spun X-Phili) pe toata fata planetei. Cultul pentru serie creste in directa relatie cu dezvoltarea internetului.
La TV, el deschide calea pentru alte seriale care incearca sa il copieze, precum Dark Skies, The Burning Zone sau The Visitor si devine sursa de inspiratie pentru serii cu subiecte diferite, dar care doresc sa recreeze aceeasi „atmosfera tenebroasa“.
In lumea „reala“, Dosarele X scoate din underground si transforma in moda toate teoriile celor pasionati de cazuri neexplicate, de ufologie, de conspiratii guvernamentale. Si cum toata lumea vorbeste despre Roswell sau grupul Majic 13, agentiile americane profita sa faca publice propriile lor „dosare X“ (aprig cenzurate), iar presedintele Clinton „lasa sa scape“ faptul ca celebra Zona 51 exista cu adevarat (existenta ei avea sa fie confirmata oficial abia in 2013). Iar serialul continua sa hraneasca si mai mult neincrederea in institutiile guvernamentale.
„As spune ca, din multe puncte de vedere, paranoia a devenit noua normalitate. Iar Dosarele X a fost primul care sa impinga lucrurile in directia aceasta“, spune Mark Pendretti, lector la Case Western Reserve University din Cleveland.
„Popularitatea seriei este cu atit mai surprinzatoare cu cit stim ca povestile cu invazii extraterestre infloresc in vremuri de neliniste nationala“, incerca, in epoca, revista „The Age“ sa explice „fenomenul Dosarele X“. „Spaima de rusi si Razboiul Rece in anii ‘’50 au inspirat, de exemplu, nenumarate filme de serie B. Dar, pe toata perioada in care Dosarele X a fost difuzat la TV, Statele Unite s-au bucurat de siguranta si prosperitate. Deci, ce hraneste paranoia care alimenteaza serialul?“
Una dintre explicatii ar fi faptul ca apropierea noului mileniu a reinnoit interesul pentru religii si spiritualitate, iar serialul lui Chris Carter a reusit sa oglindeasca aceasta tendinta. Posterul din biroul lui Mulder, cel cu „Vreau sa cred!“, a devenit o emblema pentru aceasta foame de „adevaruri de dincolo de noi“.
Mai are serialul viitor?
La doua decenii de la finalul serialului, Chris Carter, David Duchovny si Gillian Anderson au fost vedete la un eveniment special organizat in aceasta vara, la conventia Comic Con de la San Diego.
Marea intrebare a fost: „Mai au Dosarele X vreun viitor?“. Carter a mai incercat sa reinvie spiritul X-Files in 2008, cu un al doilea lungmetraj, dar rezultatul a fost dezamagitor. Actorii si creatorul seriei ar vrea sa mai faca si un al treilea film pentru marele ecran, insa Carter insusi da de inteles ca ar trebui mai intii ca un mare studio sa fie entuziasmat de idee.
Ar mai conta Dosarele X in actualul peisaj audiovizual saturat de „descendentii“ serialului original si de productii care utilizeaza la maxim teoriile paranoice? Adevarul este ca lumea de astazi arata cu totul altfel decit cea din 1993. Dosarele X a surfat pe spaimele sfirsitului de mileniu si a oferit amenintarea – fictiva, deci confortabila – a unei invazii extraterestre. Astazi, amenintarile au devenit reale. In lumea de dupa 11 septembrie, framintata de criza, terorism, wikileaks, NSA si cinism, Mulder si Scully par usor naivi.
In inima conspiratiei
Daca Dosarele X a devenit unul dintre cele mai de impact seriale TV se datoreaza si faptului ca a introdus ideea – in mintea realizatorilor si publicului – ca o serie trebuie sa aiba „o mitologie“ proprie, un fundal complicat sau o linie narativa principala, care sa se dezvolte pe parcursul episoadelor. In cazul lui Chris Carter, aceasta a fost ideea ca OZN-urile exista si ca, in spatele guvernului SUA, se afla un grup secret care lucreaza cu extraterestrii si care vrea sa ascunda existenta acestora.
Unii dintre scenaristi au povestit apoi ca aceasta mitologie nu era definitivata la debutul serialului si ca ea s-a dezvoltat de-a lungul sezoanelor. Povestea conspiratiei a devenit repede inima serialului, iar personajele principale sint legate direct de planurile conspiratorilor: tatal lui Mulder a facut parte din „Consortiul“ care lucreaza in culise, sora lui si agenta Scully sint rapite de extraterestri… Foarte repede, personaje precum Cigarette Smoking Man, Deep Throat, agentul dublu Alex Krycek devin figuri importante in serial.
Ideea, se pare, era ca acest „arc mitologic“ sa culmineze intr-un film pentru marele ecran, care sa ofere toate raspunsurile. N-a fost sa fie asa, Dosarele X: In lupta cu viitorul, lansat in momentul in care serialul se afla in culmea succesului, oferea doar o concluzie partiala.
In cele din urma, aceasta mitologie avea sa devina, cam de la al cincilea sezon, marea slabiciune a Dosarelor X. „Era deja prea densa si prea stufoasa, cu prea multe conspiratii si tradari. Dupa o vreme, nici macar fanii nu mai puteau tine pasul“, spune regizorul Rob Bowman.
De aceea, la capatul sezonului 5, Chris Carter arunca in aer „Consortiul“ si conspiratiile lor, fara sa isi dea seama ca serialul va mai continua inca trei sezoane.
Din acest moment insa, Dosarele X intra in declin. Aceasta tendinta este accentuata dupa ce David Duchovny, satul de Fox Mulder, iese din serie (esta rapit de extraterestri), iar in locul lui apar doi agenti noi care, de bine de rau, tiriie serialul pina in 2002, la cel de al noulea si ultim sezon.
In cele din urma, cel mai mare repros care i se aduce lui Carter este ca episodul final al seriei, numit „Adevarul“, nu reuseste sa ofere o concluzie satisfacatoare si lasa fanilor ideea ca „adevarul continua sa ramina dincolo de noi“.
Galerie foto
