Ioan Stoleru
Petru Cimpoesu a citit un fragment din Christina Domestica si vinatorii de suflete, „unul in care incercam sa demonstrez ca singurul lucru serios de pe lumea asta e moartea“:
„In rest totul a decurs asa cum se cuvine. Am ajuns la cimitir, au pus sicriul pe marginea gropii si inainte de a o lasa jos, pastorul a tinut sa aduca un ultim omagiu raposatei, rostind eventual citeva cuvinte de bun-simt care sa convinga. s…t «In privinta sufletului, lucrurile stau insa cu totul altfel. Poate cineva sa pretinda ca sufletul e facut din lut? Ca lutul acesta», arata spre pamintul proaspat, cel din groapa, care mirosea a rime, si toti privira impreuna cu el intr-o acolo“.
Autorul a marturisit ca singurele lucruri care-l provoaca sint propria neputinta si incercarea de a o contrazice scriind.
Jan Koneffke, despre care moderatoarea a spus ca-l considera si scriitor roman, a citit in germana, „ca sa auziti putin cum suna“, un fragment din Cele sapte vieti ale lui Felix Kannmacher, dupa care translatorul a recitit acelasi fragment in romana si a continuat lectura:
„Era decembrie cind Carol al II-lea s-a lepadat de consilierul lui. Suveranul urmarea, chipurile, sa schimbe cursul relatiilor cu Germania, si se rafuise cu omul sau de incredere, care il indemna la proteste in fata ademenirilor lui Hitler. Marcu a pretins ca demiterea lui fusese provocata de o intriga, iar Carol al II-lea era prea suspicios ca sa nu plece ochii la calomnii. Timp de o saptamina, s-a cufundat in apatie si melancolie, iar cind si-a revenit, suveranul nu mai pretuia nici cit o ceapa degerata. Carol al II-lea nu merita un consilier de calibrul lui“.
Cristian Teodorescu a citit publicului o povestioara din Medgidia, orasul de apoi, carte despre care a spus ca „are o suta si ceva de povestiri care pot fi citite si separat, dar o sa va convingeti dupa lectura daca este asa sau nu“:
„Intr-o noapte, cind se intorcea Fanica din deal de la Chelu, il musca niste ciini, umbla o haita prin oras. Ziua, citiva dadeau din coada prin fata pravaliilor, altii se duceau la cazarma dupa oasele de la bucatarie si ce le mai dadeau soldatii. s…t Leutu te lasa sa-l mingii de bunaziua, dar nu mai mult. Latra scurt si musca aerul daca incercai sa-i pui zgarda. Noaptea ii aduna dupa el pe toti ciinii fara stapin si bintuia pe strazi“.
A marturisit la urma ca a ales acest fragment pentru ca s-a tot discutat in ultima vreme „sujetul cu pricina“, al ciinilor vagabonzi, asa ca a vrut sa prezinte si el o poveste din „Medgidia mea natala, cind s-a umplut orasul de ciini“.
Jan Koneffke: „Cunoasterea jurnalistica este o conditie pentru a putea scrie romane“
Pentru ca fiecare din cei trei are intr-un fel sau altul legatura cu presa, Bianca Burta-Cernat i-a intrebat in continuare cum se impaca scriitorul de fictiune cu comentatorul realitatii. Petru Cimpoesu, care nu se considera jurnalist, a spus ca este mai importanta activitatea sa in liniste, in tacere, in anonimat, cu o aparitie la patru, cinci ani a unei carti decit activitatea de gazetar. „Nici eu nu ma consider un jurnalist propriu-zis, dar nu as avea nimic impotriva sa fiu unul. Cred ca este foarte folositor pentru un scriitor sa aiba si aceasta experienta jurnalistica. Diferenta consta in empatie, un scriitor trebuie sa-si creeze empatie fata de personajele sale, fata de povestirea sa, in timp ce un jurnalist este empatic fata de subiect“, a spus Jan Koneffke, amintind de scoala deschisa de Gabriel Garcia Marquez, la care tinerii urmau sa invete jurnalismul profund.
„Poti sa faci foarte bine si gazetarie si sa scrii si carti, la fel cum poti sa fii doar gazetar, fara sa simti nevoia sa scrii si proza sau poezie. Citi dintre noi in anii ’90 n-au scris macar citeva articole, majoritatea de opinie, prin care sa reverse ofurile despre ceea ce se intimplase sau despre ceea ce tocmai se intimpla? In masura in care nu scrii jurnalistica facind pe scriitorul si nu faci pe scriitorul atunci cind scrii jurnalism se pot lega, fiindca in definitiv tot la oameni te uiti, tot oameni analizezi“, este de parere Cristian Teodorescu. A mai completat, glumind, ca isi da buna ziua el, prozatorul, lui, jurnalistului, si el, jurnalistul, lui, prozatorului, cu relativa placere. Intilnirea s-a incheiat cu o discutie legata de viitorul cartilor si al scriitorilor. Daca Petru Cimpoesu este de parere ca autorii vor trebui sa-si scrie povestile in scenarii de film si de jocuri video, Jan Koneffke si Cristian Teodorescu sint ceva mai optimisti. Primul pentru ca se afla intr-un spatiu in care inca se citeste considerabil de mult, iar al doilea pentru ca, asa cum spune, „sint anumite lucruri pe care nu le poti comunica decit prin pagina tiparita“.