In general, despre faptul ca Facebook, o companie privata, nu tolereaza postari, comentarii, fotografii care incalca aceste standarde. Fie ca avem de-a face cu imagini violente, pornografie curata, hartuiri si agresari ale unui individ ori ale unui grup etnic sau religios, Facebook se „sesizeaza“. Acelasi lucru, spune Simon Jones, urmat de 3.963 de sustinatori ai petitiei sale, ar trebui sa-l faca reteaua de socializare in privinta grupurilor de negationisti ai Holocaustului, care isi mai fac si pagini tematice, profitind de toleranta Facebook si de reteaua ca atare.
Doua lucruri as adauga in completarea argumentelor lui Simon Jones (rezident in Marea Britanie). Primul tine de un anume pragmatism al extremismului, fie el de dreapta ori de stinga, religios ori laic. Acesti oameni al caror deziderat il reprezinta organizarea existentei tuturor celorlalti oameni stiu sa profite la maximum de libertatile constitutionale garantate democratic, ca si de formele de exprimare asigurate de societatile pe care ei le contesta. Situatia ar fi cu totul absurda, daca nu am intilni-o atit de frecvent. Un grup extremist care vrea (si uneori, vai!, reuseste) sa arunce in aer un tren sau o gara aglomerata se va fi aratat anchetatorilor, retrospectiv, ca foarte bine insurubat in libertatile si drepturile cetatenesti asigurate in tara respectiva. Extremistul este extrem de „liberal“ in plaja drepturilor sale si citusi de putin democratic in aria drepturilor altora. El se apara cu drepturile omului atunci cind e prins in flagrant; si devine o victima a societatii opresoare, dupa ce a luat vietile unor semeni (printre care copii, femei, batrini) fara nici o tresarire de constiinta. Abilitatea lui consta in a folosi tot ce-i ofera o societate moderna si pluralista, pentru a arunca in aer – la figurat sau la propriu – structura moderna si pluralista a acesteia. Extremistul este un fanatic pragmatic. Inclusiv pe Facebook, pe care il utilizeaza la vedere si subteran, in comentarii vizibile si in grupuri la care au acces numai anumiti utilizatori. Ceea ce spune Simon Jones e de bun-simt si de asemenea pragmatic. Odata descoperite un atare grup, o astfel de pagina, el si ea ar trebui blocate, sterse, eliminate de pe Facebook, pentru ca extremistii sa nu poata utiliza potentialul retelei.
Al doilea lucru, nu mai putin important, este pentru mine transformarea pedepsirii negationismului intr-o lectie publica. Fata de extremistii „clasici“, care depling alunecarea societatii, timp de decenii si secole, inspre drepturile cetatenesti ce-i indigneaza (cum e posibil ca o femeie sa faca un avort? cum se poate ca un barbat sa fure si sa nu-i tai mina?…), negationistii au un plus de perfidie in a intoxica spatiul public. Ei nu depling, precum fundamentalistii puri si duri, „alterarea“ Traditiei prin evolutia societatii si nu isi smulg parul din cap de durere cind democratia ia locul totalitarismului si Esenta e „pierduta“ in ciclul istoric. Ei rescriu (sau vor sa rescrie) Istoria, negind ori relativizind Holocaustul. Ceea ce este literalmente monstruos, fiindca a sterge cu buretele singele a milioane de oameni si a pretinde ca mortile lor reprezinta o fictiune echivaleaza deopotriva cu un act deliberat si subuman. Altfel spus, indaratul negationismului nu sta doza de irational a unei anumite convingeri religioase tari, care dicteaza adeptilor sa taie mina hotului si sa puna femeia „la locul ei“. Negationistul este rational, ba chiar calculat. El minte si falsifica in cunostinta de cauza, preocupat fiind nu de moartea unor semeni ai lui, ci de singele lor evreiesc, pe care il vrea sters, uitat, radiat din memoria publica, scos din discutie. Astfel a devenit Holocaustul un „complot“ al evreilor care ne-au prostit pe toti, mai putin pe negationisti. Astfel au devenit miile de marturii, probe, dovezi, fotografii, filme documentare cu lagarele de exterminare o „conspiratie“ a victimelor, care de fapt n-au fost… In curind, in logica de avans a negationismului, nici Hitler nu va mai fi existat. E si el, de buna seama, un personaj fictiv inventat de evrei. Prin urmare, orele de scoala si lectiile de acasa ale copiilor nostri trebuie completate, in reteaua de socializare pe care ei o frecventeaza, cu interzicerea grupurilor si stergerea paginilor de negationisti ai Holocaustului. Macar atit sa faca Facebook, daca nu-i poate deferi justitiei din tarile lor: sa le ia dreptul de a utiliza reteaua. Sa-si toarca povestile mizerabile la ei acasa, nu in spatiul public.
Multumindu-i lui Michael Shafir pentru semnalare, semnez petitia initiata de Simon Jones si citez cuvintele unui alt semnatar, din Hastings, Florida: „for the Six Million who can not“.