Oana Boca, Ioana Gruenwald si Robert Serban, organizatori ai festivalului, au trecut de ceea ce este pentru orice festival o incercare – cea de-a doua editie. „Am mai vazut, imaginat, ba chiar organizat festivaluri de literatura la Timisoara. Toate s-au stins dupa prima editie, daca a existat o prima editie“, spunea Robert Serban, care a povestit chiar in deschiderea festivalului ca a fost nevoie ca doua doamne din Bucuresti sa faca „prin telefon si e-mail un festival literar – si inca international!“ in orasul unde se gasesc cu greu bani pentru evenimente literare. Si iata, festivalul merge mai departe, devenind un proiect care sustine candidatura Timisoarei la titlul de Capitala Culturala Europeana in 2021.
Variatiuni pe teme diverse
Prima seara a FILTM i-a avut ca invitati pe Viktor Erofeev (Rusia), Edo Popovic (Croatia), Razvan Petrescu si Daniel Vighi. Amfitrioana, Brindusa Armanca. Podul Bastionului a fost plin, s-a stat si in picioare. Publicul a putut urmari textele scriitorilor straini traduse in limba romana.
Viktor Erofeev, aflat pentru prima oara la Timisoara, s-a declarat incintat de caldura cu care a fost primit: „La noi nu mai intilnesti asa ceva!“. Si a oferit pe masura. A citit un fragment din cartea Akimuzii, aparuta la Editura Ripol in 2012, dind si citeva explicatii: Akimuzii este o tara care nu exista in realitate, cartea este o poveste despre Rusia si o tara inexistenta. La inceput, rusii sint interesati de dezvoltarea acestei tari, apoi pornesc un razboi impotriva ei. Rusia cistiga razboiul, iar Akimuzii isi rascoala toti mortii impotriva rusilor. „O istorioara comica“, a spus Erofeev, iar paginile citite, chiar de la inceputul cartii, au fost foarte amuzante.
Si Edo Popovic, scriitor din Croatia, a vorbit tot despre o tara inexistenta, care insa a existat cindva: Iugoslavia. „Fara sa fiu nostalgic, socialismul nostru n-a avut nici o legatura cu socialismul sovietic. E o timpenie sa ma simt un strain in Sarajevo sau Ljubljana. Iugoslavia va continua sa existe in mintea mea.“ Din public, scriitorii sirbi Igor Marojevic si Dusko Novakovic l-au aplaudat frenetic. La rindul lor, in ultima seara a festivalului, vor vorbi patimas despre destramarea Iugoslaviei, in fata celui mai potrivit public din Romania, cel timisorean. Edo Popovic a citit fragmente din romanul Ochii, netradus la noi.
Razvan Petrescu ne-a delectat in prima seara de festival cu un fragment din cartea sa de interviuri, Variatiuni pe o tema de Vater-Puccini, si anume raspunsul la intrebarea „Care sint regulile scrisului?“, adresata intr-un sondaj, cindva, de „Noua literatura“. Iar Daniel Vighi ne-a citit un pasaj consistent din partea a patra a volumului Istoria din cutia de pantofi, si anume cutia vietii muzicale.
Iadul cititorului e raiul scriitorului
Impecabil organizat, FILTM a decurs cu o precizie demna de un festival cu mare vechime. Lecturile destul de scurte ale celor patru autori din fiecare seara, insotite de prezentarile concise, exacte si interesante ale moderatoarelor Brindusa Armanca, Cristina Cheveresan si Ljubinka Perinac-Stancov, au fost urmate de discutii consistente, bine strunite. Totul a durat, in fiecare seara, aproximativ doua ore. Intrebarile adresate autorilor au fost dintre cele mai diverse, mai ales ca din public au facut parte scriitorii Timisoarei, veniti cu generozitate si curiozitate la FILTM: Adriana Babeti, Mircea Mihaies, Viorel Marinesei, precum si o multime de tineri, studenti interesati de literatura si de traduceri.
Erofeev a vorbit despre scriitori si cititori, despre rai si iad laolalta: „Rusia este un rai pentru un scriitor, cu toate problemele ei. Ceea ce pentru cititor este iad, pentru scriitor este rai. Nu inteleg scriitorii rusi care pleaca, emigreaza ca sa scrie, pentru ca astfel pierd oportunitatea sa vada natura omului. Dar, intr-adevar, ceea ce pentru scriitor e un rai, pentru cititor e un iad. Nu inteleg de ce cititorii nu pleaca in Canada. Sa ramina in Rusia doar scriitorii. Atunci ar fi raiul adevarat!“.
A vorbit despre tipurile de scriitori, cei care se alimenteaza din interior sau din exterior, despre faptul ca scriitorul trebuie sa semene cu un aparat de radio vechi, cu multe posturi care se prind greu, despre bruiaj: „Trebuie sa ai urechi fine, sa auzi, sa deslusesti“.
Iar seara, intr-un separeu dintr-o pivnita a orasului, intr-un cerc mai restrins, a tinut un mic discurs de multumire extrem de emotionant, pentru primirea atit de buna, pentru intrebarile inteligente ale Brindusei Armanca, si ne-a indemnat sa fim buni cu familiile noastre, cu prietenii nostri (si cu ciinii nostri, a completat doamna Armanca), sa fim toleranti. Dar nu cu timpenia, a adaugat, nu cu timpenia care da navala de peste tot.
De partea cealalta a mesei
In a doua seara, jurnalistul „Suplimentului de cultura“ isi tine agenda in geanta si isi scoate un manuscris cam mizgalit, ca sa participe la lectura. Notitele, asadar, lipsesc cu desavirsire.
L-am ascultat cu foarte mare placere pe scriitorul ucrainean Iuri Andruhovici citind un fragment superb din Lexiconul oraselor de suflet. Ii citisem, in ajun de festival, Moscoviada. Voi astepta cu mult interes noile traduceri. Mi-l amintesc vorbind patimas, in germana, despre cum fiecare capitol din Lexicon este scris in alt stil.
Pe italianul Fabio Geda l-am ascultat citind din In mare sint crocodili, povestea adevarata a unui copil nascut in Afganistan, tradusa si la noi. Ii citisem acasa Singur pe strada, romanul care spune povestea lui Emil Sabau, un baietel din Romania, si acela fusese momentul in care intelesesem de ce am fost invitati si grupati astfel la serile FILTM, care era firul comun.
Iar T.O. Bobe a citit un fragment fermecator din Contorsionista, cel mai recent volum al sau, aparut la Humanitas in 2011, marturisindu-ne ca in acesti ultimi doi ani nu a lucrat la alta carte – de fapt, a scris doua fragmente la solicitarea unor reviste, si e posibil ca din acesti simburi sa creasca vreo carte. In „Orizont“, revista timisoreana care a publicat o serie de texte inedite ale unora dintre invitatii festivalului, textul lui T.O. Bobe se intituleaza: („Singurul fragment scris dintr-o carte pe care nu stiu daca am s-o termin si, chiar daca as face-o, e posibil sa nu contina fragmentul acesta“). Seara a fost moderata cu dibacie de Cristina Cheveresan.
Iugoslavia, o discutie
A treia seara a cuprins lecturile sirbilor Dusko Novakovic si Igor Marojevic, alaturi de Robert Serban si Alexandru Potcoava. Dusko Novakovic a incintat cu poeme care sint traduse la noi in volumul colectiv Malul celalalt, iar Igor Marojevic, scriitor si editorialist controversat, ne-a citit din romanul Mina mamei fragmentul „Apa – izvorul vietii“, compunerea unui elev despre apa.
Igor Marojevic, scriitor care inca nu a fost tradus la noi, spune ca scrie „etnofictiune“, tendinta lui fiind de indepartare de romanul sirbesc clasic, unde romanul slujeste istoria. „Literatura trebuie sa fie un tarim al libertatii de exprimare. Eu nu povestesc cum s-a intimplat, ci cum s-ar fi putut intimpla. Romanul meu este catalogat ca anti-istoric“, spune scriitorul sirb.
Robert Serban ne-a citit poezii inedite, scrise la Viena, marturisind ca din pacate suvoiul scrisului s-a oprit odata ce a revenit acasa, astfel ca nu stie deocamdata daca din aceste poezii se va si alcatui o carte, iar Alexandru Potcoava a incheiat seria lecturilor cu un capitol din noul sau volum in manuscris, De florile marului, despre copilaria in Timisoara anilor ’80, cu Haribo, masini straine si rude din RFG, fie si imaginare, care te ajuta sa ai cele mai frumoase prietene, chiar daca ai doar 4-5 ani.
Amfitrioana Ljubinka Perinac-Stankov a moderat cea mai aprinsa discutie a festivalului, despre destramarea Iugoslaviei. Cei doi scriitori sirbi care au petrecut nedespartiti cele trei zile de festival ne-au oferit doua viziuni total diferite. Poetul Dusko Novakovic spune ca nici un vers al vreunui scriitor n-a functionat ca un glont, ca scriitorii nu au avut practic nici o putere si ca totul s-a petrecut asa cum au vrut marile puteri ale Europei. Igor Marojevic e convins insa ca alta mare putere a fost de vina: prostia. „Eu nu sint membru al Uniunii Scriitorilor Sirbi, fiindca scriitorii au functionat ca instigatori la razboi“, a spus Marojevic.
Discutiile din ultima seara s-au stins intr-o mica petrecere cu muzica si mincare sirbeasca in podul Bastionului si in jurul unor mese rotunde, dintr-un local din centrul Timisoarei, unde paunii sint frati cu bullterrierii in picturi atirnate pe pereti. A doua zi dimineata, avioane si trenuri aveau sa ii duca pe scriitori pe la casele lor, pe la tacerile lor.
Si uite-asa, Festivalul International de Literatura de la Timisoara s-a dat peste cap pentru a doua oara. Imi promit sa fiu de fata la a treia tumba. Cred ca o sa fie de basm.
Un fel de editorial
Festivalul meu
Linistea din timpul lecturii este cel mai mare dar pe care ti-l face un festival.
La Festivalul International de Literatura de la Timisoara am simtit inca din prima seara ca publicul nu este deloc unul intimplator, ca acolo fiecare scaun este ocupat de cineva care vrea sa asculte, care vrea sa se intilneasca cu un scriitor sau altul.
Din primul in ultimul minut al FILTM am simtit o organizare ireprosabila. Dupa atitea festivaluri frecventate mai ales la Sibiu, unde multe s-au nascut in 2007 – fonduri, fonduri – doar pentru a muri in anul urmator, insa unde exista citiva mamuti printre festivaluri (cum ar fi cel de teatru si cel de film documentar, care tocmai au implinit 20 de ani), stiu ca un festival cu adevarat bine organizat este cel la care de fapt nu simti ca exista organizatori. In sensul ca totul este invizibil si pentru participanti, si pentru spectatori. Gasesti masa pusa, iar mincarea e calda, cum ar veni. Nici un sunet dinspre bucatarie, nici un iz de fum, nici un pic de sudoare pe fruntile ospatarilor.
Totul a decurs ca pe roate la Timisoara. Trei seri cu trei amfitrioane exceptionale, doisprezece scriitori excelent grupati. S-a citit si s-a discutat. Fara discursuri inutile, fara floricele, fara politicieni, fara sponsori la vedere. Ceea ce fac Oana Boca, Ioana Gruenwald si Robert Serban, ajutati de ceata de ingerasi timisoreni (majoritatea cu ochelari), este demn de toata lauda.
Apoi, esentialul: sigur ca mi-a placut sa ascult. Mi-a placut sa il reintilnesc pe Viktor Erofeev si sa ii transmit salutari deco la unul dintre traducatorii lui, Mihail Vakulovski, sa ii spun ca Viata cu un idiot inca se joaca la teatrul din Sibiu, ca am intilnit-o pe actrita Cristina Flutur cu un motanel in brate prin Bucuresti, si sa ascult fragmentele din noua lui carte, Akimuzii. Sa ii intilnesc pe minunatii T.O. Bobe, Robert Serban, Razvan Petrescu, Daniel Vighi, Alexandru Potava, pe toti scriitorii invitati sau veniti cu atita generozitate ca spectatori, de iti venea sa intorci lucrurile si sa devii tu spectatorul lor (ceea ce, oricum, se intimpla), precum si sa citesc in ajun de festival cartile lui Fabio Geda (Singur pe strada) si Iuri Andruhovici (Moscoviada), nedrept de greu de gasit in librarii.
Pentru toate astea a meritat sa parcurg 1.066 de kilometri cu trenul. Iar acum, cu o pasune pustie in fata ochilor, draga noiembrie, am la ce ma uita inapoi.
Organizatorii FILTM, declaratii la final
Oana Boca: „Ca un club, din ce in ce mai putin secret, al iubitorilor de literatura din Timisoara & Banat“
Cind am proiectat FILTM, am plecat la drum insotita de mai vechile mele „cunostinte“: doza aceea apasatoare de inconstienta, disponibilitatea de a nu dormi foarte multe nopti la rind si speranta ca cineva va spune la un moment dat „hai, ma, sa le dam si cucoanelor astora 5.000 de euro,s-o scoata la capat!“. In plus, in cazul Festivalului de la Timisoara, spre deosebire de alte proiecte la care m-am aruncat tot asa, in gol, ma omora si teama ca as putea rata major in fata unor oameni pe care ii pretuiesc: Adriana Babeti, Cornel Ungureanu, Mircea Mihaies. Astazi, la finalul celei de a doua editii, stiu ca inconstienta si toate temerile care i-au urmat au avut sens, sint bucuroasa ca FILTM a ajuns, ca proiect, aproape acolo unde am planuit sa ajunga. Ce nu am luat in calcul la inceput e felul in care festivalul a reusit sa adune in jurul lui energii bune si prietenii. In cerc restrins, organizatorii si invitatii ne-am simtit ca o mica familie optimista si luminoasa si, in cerc largit, toti cei care iubim FILTM ne-am simtit ca un club, din ce in ce mai putin secret, al iubitorilor de literatura din Timisoara & Banat.
Robert Serban: „Peste prima editie“
Nu doar fiindca au fost multi oameni (intre 120 si 150) in fiecare seara, majoritatea tineri, nu doar fiindca nivelul lecturilor si al discutiilor a fost unul foarte ridicat, nu doar pentru ca a fost o atmosfera faina, de prietenie, de… complicitate, intre toti cei prezenti de-a lungul acestui eveniment, a fost FILTM o reusita. Ci si intrucit a fost, din toate punctele de vedere, peste prima editie de anul trecut. Or, un rost important al evenimentelor de acest gen este sa creasca de la o editie la alta, caci asta inseamna ca are efecte, ca are impact, ca… magnetizeaza.
Ioana Gruenwald: „Timisoara stie singura sa aiba grija de oaspetii ei“
A doua editie a festivalului De la Est la Vest/ de la Vest la Est a avut deja loc. Greu de crezut pentru organizatorii de la Bucuresti si Timisoara care au muncit din greu si n-au avut timp sa se bucure de vremea incredibila, cu iz mediteranean care i-a asteptat in capitala Banatului. Odata cu prima aterizare care i-a adus simultan pe Viktor Erofeev si Edo Popovici la Timisoara, evenimentele au inceput sa se precipite – lecturi, plimbari, mese de seara, interviuri si apoi iar lecturi, interviuri – si tot ce-ti mai doresti este sa nu uiti vreun autor la aeroport sau sa mearga microfoanele din spatiul de evenimente. Timisoara stie singura sa aiba grija de oaspetii ei – cu Piata Unirii scaldata in soare, cu terasele si vinul de Recas, cu supa de rata si gombotii cu prune. Igor Marojevic si Dusko Novakovic sositi de la Belgrad au descoperit cu mirare cit de mult semanam, lui Fabio Geda i s-au confirmat parerile sale mult prea pozitive despre Romania, Iuri Andruhovici s-a lasat alintat de toate fetele frumoase ale orasului, iar autorii romani ne-au fost alaturi, i-am simtit ca se bucura alaturi de noi pentru reusita festivalului, le multumim pentru asta.
FOTO: Patricia Lidia si Veronica D. Niculescu
Galerie foto
