Pe virful dealului, am zarit un om care, la rindul lui, inca de cind oprisem masina, parea ca ne zarise pe partea cealalta a lacului secat. Pe baraj, eu si cu Ralu ne apropiam de el, el de noi.
— Ala vine tinta incoace! mi-a spus Ralu, cumva ingrijorata.
— N-are treaba cu noi. Are el drumul lui. Merge ori vine de undeva.
Am tras citeva poze, apoi am coborit de pe baraj, din calea trecatorului. Cind a ajuns in dreptul nostru, a privit atent cum imi schimbam un obiectiv de la camera foto, apoi mi-a aruncat la picioare, nervos, o carapace de broasca testoasa:
— Da’ ce facem cu astea, domnule?!
Am aproximat din priviri daca, la o adica, ma descurc la o bataie parte in parte cu el. Mai slabut ca mine, cam de aceeasi virsta. Ralu mi-a marturisit pe urma ca – desi n-a dat nici un semn – era si ea cu ochii dupa vreo piatra sau vreun bat de autoaparare.
— Cu care astea? am stricat o intrebare.
— Cu broastele testoase… Ia uitati cum le-au omorit astia?
— Care astia?
— Astia cu lacul.
Am tacut si m-am uitat cu un ochi la carapacea de broasca testoasa, cu celalalt, la trecator.
— Sinteti de la presa? m-a intrebat el, mai calm.
— Nu, facem poze asa, de placere.
— Am crezut ca sinteti de la presa, c-ati venit sa fotografiati despre cum omoara astia broastele testoase… Eu am salvat cite am putut, mi-am facut lacul meu aici, dupa deal – a aratat el cu mina. Mai sint sase testoase in fintina aia de colo – a aratat spre un tub de piatra de pe malul lacului –, da’ nu pot sa cobor sa le scot, ca am avut un accident de motocicleta si-s lovit la un picior… Si, sa stiti, e-o specie protejata, pe cale de disparitie.
Mi-a spus si denumirea in latina, dar nu am retinut-o. Iar judecind dupa carapace, mi s-a parut ca mai degraba vorbim de-o broasca testoasa ordinara, moarta de batrinete.
— Nu sint de la presa… Doar fac poze de placere… Cu ce va pot ajuta?
— Sa scrieti despre asta… Nu cunoasteti vreo asociatie de protectie a animalelor?
Stiu pe cineva care, daca nu ma insel, face parte dintr-o asociatie de protectie a ciinilor. Nu cred ca m-ar putea ajuta prea mult cu broastele testoase.
— Nu, din pacate… Dar o sa cautam pe net, cind ajungem acasa. Tre’ sa fie vreuna… Si-am sa le trimit poze, daca gasesc vreo adresa de mail la contact.
— Serios? s-a luminat el la fata… E bine-asa… Sa vada lumea ce le fac astia broastelor testoase!
Apoi a devenit extrem de prietenos si mi-a intins mina, prezentindu-se:
— Eugen Ionescu.
I-am intins si eu mina: „Emil Cioran“, mi-a venit sa-i raspund, dar totusi m-am abtinut.
Vreun sfert de ora, Eugen Ionescu s-a tinut de noi in timp ce fotografiam fundul lacului sec, cu incretituri de creier storcit, si ne-a dat detalii despre viata lui: e pictor, e din Resita, dar a plecat de acolo, ca se gaseste greu de lucru, e somaj mare, sta intr-o casa peste deal, care-i a matusii lui, asa ca s-a retras aici, in natura, unde poate sa picteze in liniste, o sa aiba la toamna o expozitie in Iasi, se mai plimba, dar il cam doare piciorul, are si el un aparat foto, un Fuji, imprumutat de la un prieten, dar nu-i asa performant ca Nikon-ul meu, mai vorbeste cu oamenii, inca n-are curent la casa, a fost, insa e o problema cu tabloul electric sau cu niste cabluri lipsa din perete, dar, una peste alta, e bine…
— Pai, ai si pista de elicopter acolo, i-am zis (intre timp, incepusem deja sa ma tutuiesc cu Eugen Ionescu).
Cunosc casa la care cred ca se referea: o viluta paraginita, de dupa deal. I se spune Casa Partidului (nu departe de Ferma Partidului). Au inceput sa o contruiasca in anul Revolutiei, dar n-au mai terminat-o. Pe urma am auzit ca s-a furat din ea cam tot ce se putea fura, pina si parchetul ori tigla de pe acoperis. Am mai si vazut-o de citeva ori, cit s-a mai putut circula pe soseaua pe care o facuse tot „Partidul“. E o ruina, ascunsa intr-o padurice de salcimi. Insa pista de elicoper inca mai era pe atunci.
Eugen ramasese pilaf la o asa veste. Ideea ca ar sta intr-o casa cu pista de elicopter l-a inveselit.
— Chiar avea asa ceva? m-a intrebat voios, dar neincrezator.
— Pe bune.
— Musai am sa o caut.
Am terminat de facut pozele, i-am promis domnului Ionescu ca o sa scriu despre broastele testoase, apoi ne-am luat prieteneste la revedere si ne-am indepartat.