Revin insa la capitalism. In ultima vreme un numar constant de intelectuali si vectori de opinie ataca sistematic capitalismul, folosind ca argument, printre altele, dezastruoasa situatie a Romaniei, cu decalajele acute intre saraci si bogati. Saracii sint oamenii de rind, cei care muncesc (inclusiv in domenii de inalta calificare), in vreme ce bogatii acestei tari sint detinatorii de capital, angajatorii si afaceristii verosi, care acumuleaza averi pe baza unor tranzactii dubioase. Clasa de mijloc, cvasi-inexistenta, nici nu intra in discutie. Mai pe fata, mai pe ocolite, se enunta o legatura directa intre bogatie, capitalism si nedreptate sociala, sugestia imediata fiind aceea ca vina pentru dezastrul social actual o poarta tocmai acest sistem economic inuman si iresponsabil. Evident, solutia pentru teribila inegalitate (existenta intr-adevar in Romania) ar fi un model mai egalitarist, opus capitalismului, cum ar fi… iar aici nimeni nu pomeneste direct comunismul, ci doar aminteste cind si cind de analizele lui Marx, de sugestiile lui Žižek, de opiniile altor ginditori de stinga si mai de stinga, din care reiese ca, orice ar fi, capitalismul nu e bun.
Si totusi, daca ignori pentru o vreme discutiile pur teoretice si privesti spre lumea reala, remarci ca – mare surpriza! – cele mai prospere tari de pe planeta sint cam toate tari capitaliste. Da, Statele Unite au probleme sociale, le-au avut dintotdeauna, dar societatea lor e functionala si se reechilibreaza periodic. Sistemul ce guverneaza relatiile economice din Franta, Germania, Marea Britanie ori Suedia e unul capitalist – temperat, ce-i drept, de politici sociale inteligente si ferme, dar fara a impiedica nici concurenta, nici imbogatirea intreprinzatorilor sau a companiilor multinationale. Poate ca e rau, dar asta n-a determinat migratia masiva a americanilor in Rusia centralista si autoritarista, nici a australienilor spre Republica Populara Chineza.
Discursul anticapitalist al politologilor de stinga de la noi aminteste foarte bine de criticile aduse aceluiasi sistem in anii comunismului, cind singurele stiri ce purtau eticheta „Din lumea capitalului“ prezentau cozile de la cantinele sociale sau oamenii fara adapost care dormeau prin parcuri. In timp ce la noi se raportau recolte record, iar Uniunea Sovietica trimitea al zecelea ciine in spatiu, in Statele Unite sau in Germania (Federala, desigur!) nu existau decit cozi la cantine, someri, foamete, saracie, oameni fara adapost… Parca nimeni nu vedea ironia situatiei. Si atunci, ca si acum, viziunea aceasta era o ilustrare perfecta a proverbului „Vorbesti de funie in casa spinzuratului“. Sau, cum suna pe vremea aceea o intrebare ironica din ciclul Radio Erevan: „Daca la ei e atit de rau si la noi atit de bine, cum se face ca la ei e atit de bine si la noi atit de rau?“.
Pe de alta parte e drept ca astazi Romania se pretinde si ea o tara capitalista, iar cetatenii ei n-o duc deloc bine. Indiferent daca or fi de vina capitalismul, multinationalele, conspiratiile mondiale, Statele Unite sau Uniunea Europeana, dezastrul economic si social romanesc e incontestabil. Tara arata astazi cam cum ne prezenta presa comunista „lumea capitalului“ acum treizeci de ani. Si totusi parca n-as da fuga sa ofer iarasi solutia egalitarista a lui Marx, Engels si Lenin. Daca n-a functionat o data, de ce am crede ca a doua oara o sa mearga ca unsa? Poate ca, daca am privi mai atent la ceea ce numim noi „capitalism romanesc“, am descoperi ca problema nu se ascunde in substantiv, ci in adjectiv. Romania e intruchiparea acelui banc etnic cu romanul caruia i se dau doua bile cu care sa-si faca de lucru intr-o celula inchisa. Am avut comunism, azi avem capitalism – si ce-am facut pina la urma? Pe primul l-am pierdut, iar pe al doilea l-am stricat. Acum asteptam rabdatori, la cumpana istoriei: poate se milostiveste cineva de noi si ne da o a treia bila.