Olandezii nu serbeaza insa o aniversare radio, ci pe aceea de 125 de ani a formidabilei lor orchestre. Pusa alaturi de somptuosul set olandez, seria romaneasca pare, evident, un copil sarac, necajit, dar, in fond, ea reflecta ceea ce sintem si de ce sintem capabili astazi…
Departe de mine ideea ca olandezii ar fi mai destepti sau mai motivati decit ai nostri bravi editori de discuri de la Casa Radio. Sigur sint doar ca productia de discuri olandeza nu a depins nici de perindarea la administrarea culturii a vreo 15 ministri in decurs de 20 de ani si nici de alternanta a nu stiu alti citi directori, instalati dupa criterii de logaritm politic, la gestiunea Radioului public. Cu siguranta ca, spre deosebire de editorii de la Bucuresti, strinsi in corsetul unei legislatii birocratice, limitati de penuria vesnica de fonduri, fara o experienta in managementul international al discului, cei de la Amsterdam au zburdat, dezvoltind in voie si cu pasiune, pe durata a mai bine de un deceniu, un concept cu un obiectiv perfect structurat si mijloace pe masura. Setul celor 153 de discuri de Mostenire radio nu s-a nascut de la o zi la alta, ci reuneste, in fapt, cele zece seturi-colectii publicate treptat, de la sfirsitul anilor 1990, incepind cu cele ale lui Willem Mengelberg si apoi ale celorlalti dirijori, grupate sub titlul Antologia Orchestrei Regale Concertgebouw. Live. Inregistrarile radio. Volumul I, alcatuit din 13 CD-uri, cel mai impresionant pentru melomanul colectionar, acopera perioada de transmisiuni radio 1935-1950 (cu dirijori de talia lui Bruno Walter, Pierre Monteux, Hermann Abendroth, Rafael Kubelik, Wilhelm Furtwängler etc.), iar cele urmatoare sint selectii pe durata cite unui deceniu. Conceptul este clar, la fel ca si calitatea remasterizarilor benzilor originale si a notatiilor documentare ce le insotesc.
De vreo comparatie cu seria romaneasca si conceptul ei este greu, daca nu imposibil de vorbit. La noi, promotia discurilor se face vorbindu-se de „omagiul pe care Radioul public […] il aduce «parintilor fondatori» ai programului si formatiilor sale muzicale“. O intentie mai mult decit laudabila si onesta, daca rezultatul nu ar lasa impresia ca obiectivul initial s-a pierdut partial pe drum, sub (o)presiuni la care au fost supusi editorii…
Excelenta este ideea de a-i prezenta pe Alfred Alessandrescu, Theodor Rogalski si Constantin Silvestri in postura de Compozitor si interpret (dirijori). Dar de ce nu si pe Mihail Jora, si el „parinte fondator“, remarcabil compozitor si dirijor, recunoscut de confrati pe plan international din epoca interbelica. Lui i se dedica un Recital, cu un disc cu lucrari pentru pian si cu un al doilea de muzica vocala, cu ciclurile de lieduri cintate de Valentin Teodorian si Georgeta Stoleriu. Departe de a spune ca piesele pentru pian in interpretarea Ilincai Dumitrescu (din care lipseste ciclul celebru Joujoux pour Ma Dame, op. 7 si unde ar fi meritat, poate, incluse si Preludiile cintate de Sofia Cosma) sau opusurile pe versurile Marianei Dumitrescu, ale lui Octavian Goga si Tudor Arghezi, sau Rainer Maria Rilke, nu ar fi in vreun fel reprezentative, dimpotriva, dar discul mi se pare ca iese din conceptul laudabil de a prezenta Inregistrari istorice din Arhivele Radio Romania. Sa nu existe chiar inregistrari istorice in cazul lui Jora? Lasind la o parte inregistrarile amintite ale Sofiei Cosma, nu imi vine sa cred…
Celelalte doua seturi Radiolegende sint, in felul lor, o bucurie pentru orice meloman, chiar daca te intrebi de se poate vorbi de „parinti fondatori“. Ambele apar sub titulatura Arta lui… Vol. 1, ceea ce promite, in ideal, sa se transforme intr-o colectie de interpreti romani mult-asteptata. Probabila…, poate, daca nu se schimba iar directorii si directia bataii vintului editorial la Radio Romania…
Personal, Arta Mariei Fotino mi se pare discul cel mai reusit din colectia Radiolegende, iar cele doua Concerte pentru pian de Mozart (in Sol major, KV 453 si in Mi bemol major, KV 482) si, pe al doilea disc, Sonatele de Haydn sint un regal! Nu il ratati! Arta lui Radu Aldulescu, in special Sonatele pentru violoncel si pian ale lui Saint-Saëns, Delius si Sostakovici, realizate cu Albert Gutman si Dagobert Bucholz, este, la fel, o restituire mult meritata pentru un violoncelist de marca al secolului XX.
Dincolo de rezervele mele fata de drumul sinuos si ezitant al publicarii arhivelor radio romanesti, Olga Grigorescu, autoarea selectiilor si a majoritatii livretelor, trebuie felicitata impreuna cu Colectivul de Valorificare a Patrimoniului Radio Romania. A-i readuce in lumina pe Alfred Alessandrescu, Theodor Rogalski si Constantin Silvestri in tara lor natala, in care publicul ultimelor decenii habar nu mai are ce au reprezentat la vremea lor, este in ultima instanta o actiune reparatoare si educativa extrem de necesara. Ramine constatarea ca nu se face totusi primavara cu un disc si ca o traditie si o cultura muzicala se transmit si cladesc continuu, prin si de catre oameni, printr-o educatie gindita in mod consecvent, pe termen lung, la radio si in sala de concert, iar nu singura, de catre si cu player-ul CD din casa…
FOTO: Editura Casa Radio