O dimineata de noiembrie, dintr-un viitor apropiat. Te trezesti si dai drumul pe unicul canal de televiziune din Romania. La ora sapte, telejurnalul incepe cu noutati din agricultura. La sapte si trei minute, presedintele tarii si al partidului de guvernare vorbesc despre depasirea productiei de sfecla la hectar. La sapte si opt minute, seful Ligii Studentilor ii asigura pe telespectatori ca, odata cu venirea primelor zapezi, citeva zeci de mii de tineri din toata tara vor iesi cu lopetile in spinare, ca sa curete drumurile judetene. La sapte si unsprezece, crainica citeste introducerea unui reportaj despre primul Romanian Town din Beijing: sint primii muncitori romani, care si-au luat in primire garsonierele din suburbia metropolei chineze, unde urmeaza sa locuiasca si sa munceasca in urmatorii cinci ani. In acelasi cincinal, printr-un program bilateral, doua sute de mii de muncitori chinezi vor lucra in tara noastra. O parte vor contribui la construirea autostrazii Iasi-Vatra Dornei, ceilalti, la ridicarea unor diguri in zonele cu risc de inundatii. La sapte si un sfert, dupa datele meteo si informatiile din sport, jurnalul se incheie cu traditionala urare: „Va dorim o zi productiva!“. Pe ecran apar mira si o reclama la compania Huawei. Programul se reia la ora 16.00, cu stiri si o emisiune-ancheta, in care sint dezvaluite actele de coruptie ale opozitiei. Prezentatorul, un tip despre care se spune ca are capacitati paranormale, este un chinez care se numeste Dr. Wu. Seara, de la 19.00, presedintele tarii si al partidului de guvernare revine in platoul unei emisiuni in care este invitat permanent. Singurul invitat. La 20.00, film. La ora 22.00, programul se inchide cu imnul national. Pe ecran revin mira si reclama la compania de telefonie Huawei.
Desigur, distopia ieftina de mai sus este putin probabila. Chiar usor imposibila. Cu toate astea, sint unii romani care vad in ea, prin apropierea noastra de China, un posibil deznodamint. E cea mai mare timpenie pe care am auzit-o, zilele astea, citind si ascultind diversi oameni din diverse zone media. Dintr-o relatie buna cu economia chineza – atentie, nu cu comunistii chinezi! – poti iesi cistigat. Daca reusesti chestia asta, inseamna ca, politic, dai semne de maturitate. Bine ar fi sa se intimple asa.
In conditiile astea, neincrederea in beneficiile unei aliante chinezo-romane pare ridicola. Si atunci, de unde izvorasc reticenta si frica de economica „infratire“ cu China? In nici un caz din atitudinea oficialilor de la Beijing fata de noi. Mai curind, din imaginea pe care si-o construiesc, voluntar sau involuntar, reprezentantii nostri.
Vedeti sau, daca ati facut-o, revedeti gesturile si postura lui Victor Ponta, Crin Antonescu si ale celorlalti, din timpul vizitei de saptamina asta. Amintiti-va de atitudinea pe care acesti oameni cu notorietate o au, atunci cind „oaspetele“ lor nu este un inalt demnitar chinez, ci poporul pe care, chipurile, il reprezinta. Oricare dintre acesti domni se infoaie ca dragonul cind se adreseaza romanului de rind, fie ca asta se intimpla direct, prin felul de a raspunde problemelor sociale, fie ca se petrece indirect, cind se iveste posibilitatea de a fura imaginea unui eveniment pur sportiv. Acelorasi domni le cresc cocoase intre omoplati si servete de chelner pe mina, cind se intilnesc cu reprezentantii unei natiuni mai puternice decit a noastra.
Din incongruenta politicienilor si lipsa de incredere in discernamintul lor se nasc temerile. Iar comportamentul traditional al PSD, care monopolizeaza si aerul respirabil cind este la putere, te poate duce cu gindul la scenarii aiuritoare. Chinezii nu au nici o vina. Vina o poarta Ponta and company, care sint in stare sa apara la televizor in tricoul lui Hagi. Evident, tragindu-si pielea din coltul ochilor, ca sa para oblici.