„Sot si sotie“, un dialog intre doua cupluri de scriitori dirijat de un cuplu de scriitori, evenimentul care s-a desfasurat in avanpremiera editiei a sasea a Festivalului International de Literatura Bucuresti, si-a propus tocmai acest tip de dezvaluiri. Parteneri de dialog au fost autoarea israeliana Zeruya Shalev si sotul sau, Eyal Megged, pe de o parte, si familia Cecilia Stefanescu si Florin Iaru, pe de alta parte. Rolul „dirijorilor“ a fost asumat de Adela Greceanu si sotul sau, Matei Martin. Discutia a constat in patru intrebari, adresate de moderatori primelor doua cupluri de scriitori.
„Am suferi ingrozitor sa fim in permanenta fericiti“
1. De ce are nefericirea potential literar, spre deosebire de fericire?
Zeruya Shalev: Nefericirea e mult mai creativa pentru noi, oamenii, ne ofera mai multe oportunitati si motive de a face lucrurile mai bune. Unul dintre scopurile mele, ca scriitor, este de a acompania personajele mele nu pe drumul spre fericire, ci spre o schimbare in bine.
Eyal Megged: Eu nu cred ca nefericirea este o inspiratie buna. Cind sint nefericit, nu prea scriu. Cel mai frumos compliment pe care l-am primit vreodata a venit de la o cititoare a ultimului meu volum, End of the Body, care a suferit de cancer. Ea mi-a scris ca dupa ce mi-a citit cartea, a gasit motivatie pentru a trai. Asta inseamna ca uneori, cind descrii o situatie nefericita, nu oferi durere, ci fericire pentru cititor.
Cecilia Stefanescu: Situatiile dramatice creeaza conflicte si noua ne face placere sa participam la aceste conflicte. Situatiile nefericite te fac sa iti dai jos mastile si cumva sa iesi din tine. Fericirea e un moment, ea nu dureaza. Am deveni nesanatosi, am suferi ingrozitor sa fim in permanenta fericiti.
Florin Iaru: E o chestie de gramatica. In gramatica, fericirea este limitativa, nu are decit adjective, doar calitati. Apoi, fericirea este statica, nu are conflict, deci nici nu poate sa dezvolte un nucleu dramatic. In al doilea rind, cititorii sint niste canibali literari, maninca nefericire pe piine. Daca publicul nu ar fi canibal, fericirea ar fi foarte rentabila. Dar nu e si noi, autorii, stim lucrul asta.
2. Va cititi reciproc manuscrisele inainte ca acestea sa ajunga la editura? Ce ofera acest exercitiu?
Florin Iaru: Atunci cind lucrezi, nu arati nimanui inainte de a termina. Cind termini, ai nevoie de o lectura a unui alter ego cu creierul rece, care are o reactie rapida in fata textului tau. Din punctul asta de vedere, un cuplu de scriitori e un cuplu bun, pentru ca celalalt este un profesionist, s-a obisnuit cu tine, nu vrea sa iti mai faca placere din orice, dimpotriva, e mai degraba critic.
Cecilia Stefanescu: Mie imi place sa-i dau lui Florin sa citeasca, desi noi sintem doi oameni foarte diferiti. Ne despart nu doar 20 de ani, dar si modul in care privim lumea. Si asta pe mine ma ajuta, am incredere in el, am incredere oarba in el. Dar cele mai cumplite certuri si suparari pe aceste chestiuni nu se termina niciodata bine.
Eyad Megged: Cind esti scriitor ai nevoie de o judecata aspra, ai nevoie de bici. Editorul meu e intotdeauna entuziast in legatura cu cartile mele. Si eu ii spun: „Stai sa vedem, ca ultimul cuvint il are Zeruya“. Ii dau ei manuscrisele, asa cum voi face acum, cind de la Bucuresti zburam in Mexic, la un tirg de carte.
Zeruya Shalev: Am trecut prin multe situatii in care ne-am citit manuscrisele celuilalt, incercind sa ne ajutam reciproc. De exemplu, cind scriam Love Life, eram foarte nesigura, nu credeam in carte, nu credeam in mine. Ii aratam lui Eyal citeva pagini si el era foarte entuziast. Imi spunea ca e minunata, va fi un succes. Ii sint recunoscatoare ca m-a incurajat. Pe de alta parte e lucrul meu cu manuscrisele sale. Eu am fost editor multi ani si nu mai pot sa citesc carti ca sa ma simt bine, le corectez. Asa ca atunci cind Eyal imi da manuscrisele, desi el scrie multe lucruri minunate, care imi plac, eu nu vad decit micile greseli. Asa ca ne certam. Deci i-am spus acum ca voi citi cartea la intoarcerea din Mexic, deoarece nu vreau sa stric excursia.
„E un noroc sa traiesti linga un scriitor“
3. Se spune ca, intr-un cuplu reusit, cei doi incep sa semene. Ce ati imprumutat, in literatura, de la partenerul dumneavoastra?
Eyal Megged: Eu imi spun adesea: fii rabdator cind scrii, ramii pe situatie, nu sari de la o idee la alta, fii precum cea cu care locuiesti. Zeruya are multa rabdare cu situatiile despre care scrie. Dar nu trebuie sa ne imitam, ci doar sa preluam ceea ce credem ca ne lipseste. Si mie imi lipseste rabdarea. E un noroc sa traiesti linga un scriitor de la care ai ce invata.
Zeruya Shalev: E interesant sa avem aceste discutii aici, pentru ca acasa nu avem timp pentru asta. Eu am multe de invatat de la Eyal, cred ca el scrie mult mai usor. Scrisul meu e fluent si imi place, dar cumva stau in aceeasi situatie prea mult. Lui Eyal ii e mult mai usor, el e mai putin obsesiv. Eu pot irosi 10 ore gindindu-ma la un singur cuvint si nu imi place cind sint asa. Apoi admir capacitatea lui Eyal de a privi in exterior. Eu sint mai mult experta in a privi in interior. Realitatea exterioara e mai putin importanta pentru mine.
Florin Iaru: Eu as vrea sa am puterea de munca a Ceciliei, caci sint un tip foarte lenes, obosesc repede. Scriu un roman de 20 de ani, nu izbutesc sa-l termin, ca nu am oase de prozator.
Cecilia Stefanescu: Noi nu semanam, nici fizic, nici in scris. Dar asta e bine, pentru ca mi se pare forma cea mai cumplita de canibalizare sa incerci sa semeni cu partenerul tau. Totusi, exista un aer al casei pe care-l respiram impreuna si un set de valori comun, pe baza caruia se intimpla intilnirea.
4. Sinteti invidiosi pe succesul celuilalt?
Florin Iaru: E obligatoriu sa-l invidiezi pe celalalt, sa fii obsedat de celalalt. Dar invidia nu trebuie sa fie distructiva. In literatura romana, invidia distructiva a dus la sicane. Partea cea mai buna a invidiei e cind celalalt iti ridica stacheta si daca esti profesionist, trebuie sa sari acolo.
Cecilia Stefanescu: Singurul lucru care conteaza pentru mine este solidaritatea. De aceea, sa imi invidiez partenerul pe care il admir mi s-ar parea o nebunie.
Eyal Megged: Daca stii cum sa tii sub control gelozia, poti capata un sentiment de libertate. Iar eu profit la maxim de asta. Calatoresc cu Zeruya, e foarte populara in unele locuri din lume. Dar sa fii de succes e o munca foarte grea. Si nu e intotdeauna o buna rasplata, in sensul in care vad eu viata. Eu vreau sa vad Bucurestiul, nu vreau sa dau interviuri jurnalistilor din Bucuresti. Eu ma plimb pe strada si ea munceste. Si eu sint fericit.
Zeruya Shalev: Ce pot sa mai spun. La inceput am fost stinjenita de succesul meu si am simtit ca trebuie sa imi ascund fericirea, pentru ca Eyal nu avea la fel de mult succes. Au fost niste ani dificili, la inceput, apoi fiecare am invatat sa traim cu aceasta „problema“. Iar Eyal e acum foarte sustinator si cind primesc vesti bune ii spun lui si stiu ca el va fi mai fericit decit mine.