Desi cauzele aparitiei acesteia nu sint inca pe deplin elucidate, simptomele sint foarte clare si pot fi observate cu ochiul liber. In primul rind, persoana infectata are intotdeauna un aer sobru si tine mortis sa-ti lase impresia ca lucreaza la un proiect major – gen vindecarea cancerului, lansarea unei rachete pe Jupiter, descoperirea unei metode de regenerare a energiei, demonstrarea existentei bozonului Higgs –, cu mult, mult mai important decit preocuparile celor din jur, desi in realitate munceste in domenii obisnuite, isi cistiga o piine mai mare sau mai mica, la fel ca persoanele sanatoase. Primul semn al bolii se manifesta la nivel lingvistic, fie prin transformarea asertiunii „N-am timp“ in tic verbal, fie prin rostirea isterica a acesteia, ori de cite ori i se solicita sa faca ceva pentru altii.
De regula, bolnavul de namtimp e constient ca sufera de ceva, dar niciodata nu stie exact de ce anume. Prin urmare, veti observa ca pacientul dezvolta nenumarate tehnici de autoterapie, din care enumeram la intimplare:
– isi petrece citeva ceasuri in fata televizorului, zapind incontinuu, fara sa se opreasca la vreun post anume. Daca totusi se opreste, acel post trebuie sa arate chestiuni care ii solicita cit mai putin creierul, gen show-uri cu vedete, telenovele sau meciuri din campionatul Frantei;
– cauta pe Google ceva care sa-l distreze, fara sa stie ce cuvinte-cheie sa foloseasca, tastind mereu „ceva care ma distreaza“;
– are intotdeauna busy la status;
– isi mituieste copiii cu bani cash, sa se joace, sa manince, sa invete, sa orice, numai sa fie lasat in pace;
– scrie comment-uri kilometrice la sfirsitul articolelor de presa, pe care le-a citit doar pe jumatate. Se enerveaza ingrozitor la orice replica si ii raspunde fiecarui alt
comentator in parte;
– sta doua ore ca sa aleaga cea mai frumoasa legatura de patrunjel, laptele cu continutul de grasimi cel mai potrivit familiei sale, ouale cele mai eco si mai decente ca pret din supermarket;
– ii ia o saptamina de mers zilnic in toate mall-urile din oras, ca sa-si cumpere o pereche de blugi;
– suna zilnic vreun prieten, vreo ruda sau macar vreun amic si-i povesteste ceasuri intregi de cite lucruri importante si probleme are pe cap;
– cind il suna vreun prieten, vreo ruda sau vreun amic, totdeauna trebuie sa inchida pentru ca asteapta un telefon important;
– la serviciu, umbla in zig-zag pe holurile cladirii, cu o foaie intr-o mina si cu cealalta la cap, plingindu-se ca-l doare capul;
– prefera sa-ti explice o zi intreaga ca ceva nu se poate face decit sa caute o solutie pentru a face;
– trimite mail-uri de macar 5.000 de semne, continind bancuri, citate celebre sau ultimele teorii ale conspiratiei;
– stie absolut totul, totul ii este limpede si nu mai accepta nici o alta opinie despre slujba, sistem politic, viata in general;
– se plinge mereu de conexiunea slaba a internetului;
– una peste alta, nu se abtine sa critice ori de cite ori are ocazia tara asta de puturosi, asistati social si necivilizati.
Evident, exista mai multe tipologii specifice – cum ar fi namtimpsacitesc, namtimpsamerglateatru, namtimpdefamilie, namtimpdeprieteni –, dar in esenta vorbim de una si aceeasi maladie. Deci mare atentie! Conform acelorasi cercetatori britanici, boala e extrem de contagioasa, se ia de tine cind pare ca ti-e lumea mai draga.