Totul porneste de la Stratford-upon-Avon, si fac acum un mic ocol de idei cu precizarea ca mai exista in Regat un alt Stratford, Stratford London, in West Ham, si un Stratford St Mary, in Suffolk, coincidenta de nume inspirind o nostima comedie americano-britanica, A Bunch of Amateurs, in care un actor american de film, trecut de prima tinerete si in pana de popularitate, se arunca orbeste intr-un contract pentru Regele Lear la Stratford. Poanta intregului film de aici vine, din confuzia care-l aduce pe starul de peste ocean in micuta localitate in care un grup de inimosi localnici indragostiti de teatru incearca sa-si salveze sala de spectacole prin noua mega-productie. Nu va povestesc finalul, va recomand sa cautati filmul si sa-l urmariti. Pentru ca e reusit si pentru ca e revelator pentru subiectul despre care scriu.
La Stratford-upon-Avon functioneaza Royal Shakespeare Company (RSC), asezamint a carui misiune artistica e sa propage in forme valoroase, convingatoare mostenirea teatrala a lui Shakespeare. Se joaca la Royal Shakespeare Theatre si Swan Theatre, in acesta din urma vizionind o versiune a lui Antoniu si Cleopatra. Montarea e o coproductie RSC cu companii teatrale de peste ocean, spectacolul urmind sa fie jucat si in Lumea Noua, la anul. Regizorul american Tarell Alvin McCraney a realizat el insusi adaptarea textului, o practica obisnuita in arta regizorala. Principala lui interventie a fost relocarea actiunii din Egiptul antic intr-o alta pagina de istorie, mai apropiata de noi cu citeva sute de ani. Povestea de dragoste dintre Antoniu si Cleopatra se consuma in perioada colonialista, undeva in Caraibe, pe insula care azi e Republica Dominicana si Haiti, Antoniu fiind un trimis al unui alt Cezar, al lui Napoleon, iar Cleopatra fiind o frumoasa bastinasa din nu mai putin frumoasa insula. Temeiurile sint sustenabile, diferenta dintre doua lumi fundamental diferite, puterea dragostei, opozitia dintre sentiment si datorie, motivele principale ale dramei shakespeariene, raminind perfect intemeiate si in noul context istoric ales de regizor. Regizorul insusi este un artist de culoare, iar temele cu iz rasial nu-i ocolesc viziunea artistica, viziune pentru care a scuturat bine si textul, l-a adus mai in zilele noastre, scurtindu-l, reasezind scene, redistribuind replici fara sa afecteze logica dramatica. Distributia a adus impreuna cinci actori britanici si cinci actori americani, caucazieni, de culoare, mulatri, si de teatru, dar si de film, intr-un melting pot care arata ca Shakespeare e britanic, dar e si american si, de fapt, e universal. Diferentele de origini culturale ale artistilor nu sint sesizabile, spectacolul e omogen, are fluenta, multa traire, exotism si culoare, la propriu, nuante de albastru caraibian, de galben cald, de fapt ocru precum plajele din insule, imi imaginez, localizarea geografica si istorica facindu-se precis si prin costumele imaginate de Tom Piper. Dincolo de emotia personala de-a urmari un spectacol la Shakespeare acasa, n-as putea zice ca ceea ce am vazut m-a, o sa zic neacademic, dat pe spate! Toata lumea a fost impecabila estetic, dar mi-a lipsit fiorul british, cel genuine shakespearian. Am vazut un produs pentru export, facut parca sa le placa in primul rind americanilor.
Teaching Shakespeare
O abordare strategica a fenomenului cultural inseamna sa gindesti dincolo de ziua de azi si de miine, sa ai in vedere deceniile si generatiile viitoare. Asta face si RSC printr-un program care vizeaza copiii si tinara generatie, educarea lor in cel mai autentic spirit shakespearian. In parteneriat cu Universitatea Warwick, RSC a elaborat acum citiva ani un program intitulat simplu Teaching Shakespeare, disponibil in forma unui kit pedagogic, care ii ajuta pe profesorii de literatura si drama, caci in UK teatrul scolar se practica de la nivelul primar si gimnazial ca disciplina in curricula. RSC are un intreg Departament Educational, care inseamna o echipa mixta, larga, de experti, teoreticieni shakespearologi, si practicieni, artisti si pedagogi care asigura asistenta si pe o platforma online, usor accesibila, dar si prin workshop-uri al caror scop il reprezinta gasirea si utilizarea celor mai adecvate, mai eficiente si placute metode de a-l preda si juca pe Shakespeare inca de la virste fragede. RSC Shakespeare Toolkit for Teachers ii indeamna si invata pe profesori sa il joace pe Shakespeare inca de la patru ani! Din punctul lor de vedere, „sala de clasa trebuie considerata un spatiu creativ“, iar bardul de la Avon, mindria culturii britanice, trebuie adus cit mai aproape de noile generatii, trebuie abordat nu ca un clasic prafuit, desuet, care te plictiseste, ci ca un autor universal nu numai geografic, ci si ca adresabilitate de virsta. Imbinind perspectiva academica cu cea creatoare si pedagogica, Teaching Shakespeare e o retea larga de parteneriate pe termen lung cu sute de scoli primare si secundare din Marea Britanie, adica aproximativ 96.000 de copii si adolescenti. Statisticile anului 2013, date publicitatii de curind in privinta activitatii RSC, inventariaza peste 400.000 de prezente pe platforma online a toolkit-ului! Cam asta inseamna sa nu muzeifici un autor, sa nu-l indepartezi de publicul tinar de azi, care va veni si miine, cind va fi adult, la intilnirile cu marile lui creatii. Iar vilva pe care a stirnit-o, prin litera apasata din „The Guardian“, ideea ca Shakespeare nu ar fi existat de-adevaratelea, o idee nici macar noua, nu constituie, pina la urma, decit o strategie, trebuie sa recunoastem abila, poate chiar perversa, de a-l readuce in atentia planetei pe dramaturg. De a vorbi din nou, mai mult ca altadata, despre el.
Galerie foto
