Suportam multa lumina, niciodata nu ne e de-ajuns. De Sarbatori, vrem multa, multa, atit de multa incit sa ne orbeasca.
Dati-ne, ba, lumina!
Bateti-va, ba, care dintre voi e in stare sa aprinda mai puternic
intunericul, sa ne dea mai multa lumina: milioane de leduri chinezesti, zeci de mii de kilometri de fire, mate electrice imprastiate prin tot orasul, sute de ore cu focuri de artificii care sa ne sparga urechile si sa ne lacrimeze ochii.
Vrem mai multa lumina. Vrem brazi, Mos Craciuni, craciunite, magi, oite, magarusi, Iisusi in copaie si Maici ale Domnului din plastic. Dar sa fie bine luminati. In toate culorile. Sa aiba leduri. Sa clipeasca.
Vrem sa ne facem poze cu celularul la luminile voastre.
Vrem sa strigam „uau“ la becuri cind iesim de la serviciu, cind ne plimbam de mina, cind mergem ori venim de la mall, cind asteptam ultimul tramvai.
Vrem sa ne ridicam copiii in brate, sa le spunem: „Ce-i acolo, tati? Beculetul? Da, tati, beculetul! Uite beculetul. Zi si tu: be-cu-le-tul“. Iar copiii sa rida la el, apoi la noi, sa arate cu degetul si sa ingaime: „Be-cu-le-su! Be-cu-le-su!“.
Vrem sa scoatem capul de pe geamul masinii si sa urlam „Iuhuuuu“, cu gura cascata la instalatii.
Vrem jocuri de laser sa lumineze bezna precum sabiile Jedi.
Vrem sa ne sarutam apasat, ca pentru totdeauna, sa ne pipaim cu manusile pe mina, prin geaca si
pulover, sub bradutii vostri sclipitori. Vrem amintiri pe viata, epice, de sub ghirlandele voastre, de sub vapaia artificiilor voastre.
Vrem o poza luminoasa pentru Facebook cu copilul Iisus si cu Maica Domnului din fata Primariei.
Vrem sa ne-aducem parintii batrini de la tara, sa le aratam poleiala din copaci, covorul de leduri care ne acopera cind mergem pe strada si sa-i intrebam: „Ati vazut vreodata ceva mai frumos?“.
Vrem sa iesim la balcoane si sa-i strigam pe cei dragi: „Veniti repede-repede la artificii“.
Vrem sa ne-adunam musuroi in centru sub luminile voastre, sa desfacem sampanie, sa ne imbratisam si sa ne pupam cu multimea ca si cum ne-am iubi.
Vrem sa ne imbatam cu lumina si-apoi sa ne distram de toti banii.
Pentru ca vin Sarbatorile si vrem sa uitam. Orice. Totul.
Cumparati-ne, ba, lumina, multa lumina. Dar sa fie artificiala, ca aia naturala nu ne place, nu ne minuneaza, nu ne bucura, nu ne face sa va votam. Sint singurii bani de care nu ne pasa ca-i cheltuiti, pentru care nici macar presa potrivnica nu va cere socoteala.
Dati-ne, ba, leduri, beculete, mate electrice, brazi, Mos Craciuni, craciunite, magi, oite, magarusi, Iisusi in copaie si Maici ale Domnului din plastic, ghirlande si artificii – niciodata nu sint de-ajuns –, pentru ca asa vrem noi, pentru ca noua ne place lumina si ne bucuram de ea ca prostii. Dati-ne multa lumina, pina se taie curentul din instalatie, pina se sting ultima scinteie, ultimul fir de fum alb, ultimul ecou de artificii, iar in urma ramine neantul.