Dar parca si mai greu e cu produsele alimentare. Mincarea e mincare, ce altceva? Se gusta, se mesteca, se baga in burta. Toate alimentele trebuie sa fie gustoase (supergustoase), ieftine (superieftine), savuroase (supersavuroase) si pentru intreaga familie (superfamilie). Cite lucruri noi poti spune despre carnea de pui, despre jambon, despre cartofi?
Si totusi eroii culturii de consum, publicitarii, reusesc sa mai gaseasca modalitati de a-ti atrage atentia. Nu reusesc intotdeauna sa atraga – uneori chiar le iese pe dos –, dar se straduiesc macar sa iasa din rutina. Carne de porc ieftina – asta poate spune oricine. Pui de calitate superioara – ce, o sa declare vreun producator ca puii lor sint de calitate josnica? Lucrurile astea se pot spune si altfel. Nu intotdeauna bine, dar interesant da.
Mi-a atras, de exemplu, atentia o reclama la Penes Curcanul. Foarte culturala, cu trimitere la Vasile Alecsandri si eroii din Razboiul de Independenta. Doar ca Penes cel nou nu era dorobant si caciular, ci chiar un curcan, care aparea intr-o animatie oarecare, cu o centura la briu, unde tinea un cutit si o furculita. Asta, e drept, n-am priceput: cum adica, ti se sugereaza ca animalul, pasarea adica, vine si se taie in fata ta, transformindu-se in feliile acelea rozalii de pe ecran? Cum ar veni, isi face harakiri? Oricum, reclama da un sens nou versurilor „Plecat-am noua din Vaslui, si cu sergentul zece, si nu-i era zau, nimanui in piept inima rece“. Mai ales daca, din intimplare, firma respectiva va fi fiind tocmai in Vaslui. Acum curcanilor alora sigur le e inima rece. Si altfel citesc de-acum copiii care au ciugulit din Penes Curcanul versurile „Veni si ziua de asalt, cea zi de singe uda“!
Am mai gasit recent in cutia postala un pliant al unui supermarket care a ales o abordare cel putin interesanta din punct de vedere stilistic: una prosopopeica. Altfel spus, produsele ti se adreseaza direct tie, cumparatorului, explicindu-ti cit sint de bune. Mai fac ici si colo greseli gramaticale, dar ce poti cere de la o inghetata sau (mai ales) de la un whisky? Am simtit insa o stringere de inima cind am citit urmatorul text: „Ma bucur sa ma aflu pe mesele voastre de Craciun. M-am pregatit special pentru aceasta ocazie… Eu sint un muschiulet de porc fraged, proaspat, suculent…“. N-am putut sa nu ma gindesc: „Amaritule porcusor, fraged si suculent! Chiar te bucuri? Nu te bucurai mai mult in cotet? Tu si jambonul Padurea Neagra, din porc de cea mai buna calitate?“. Ciudat insa, fata de domnul Salsi, salam de Sibiu, n-am simtit nici o emotie. Poate fiindca originea lui e, cica, „invaluita in mister“ – asta o fi bine sau rau? In fine.
Dar de un lucru sint sigur: nimeni, niciodata, n-o sa ma poata convinge sa cumpar un pui congelat care se cheama „Puiul familist“. Deja mi-am imaginat puiul ala, poate cocos, tata de familie, cu o gaina care il asteapta acasa si zece pui ce piuie jalnic si il tot cheama pe familistul lor parinte, in timp ce el zace intr-un congelator, impachetat in folie de plastic, ca victimele mafiotilor din filmele anilor 1970. Ei, zau asa, cum sa maninci un pui familist? Am eu pe undeva banuiala ca publicitarul adamic, angajat sa dea nume produselor firmei, se va fi gindit la un pui pentru intreaga familie. Dar n-a iesit tocmai cum trebuie si ramin neconsolat, cu gindul la soarta bietului pui, care sta acolo, in lumina alba si rece, ca intr-o morga, iar deasupra lui, cine stie, poate stau chiar doamna gaina si copiii lui. Sau alti pui la fel de familisti, care n-or sa mai vada in veci coltul ierbii.
Asadar, pofta buna si sarbatori frumoase in familie!