.jpg)
Sybille Werner, o colaboratoare apropiata a celui mai important exeget al vietii si operei lui Mahler, profesorul Henri-Louis de La Grange, autoare a livretului (impreuna cu Gene Gaudette), constata, in urma unei cercetari aprofundate a arhivelor orchestrelor simfonice, a criticilor publicate in ziare si reviste muzicale si a arhivelor devenite accesibile in ultimele doua decenii din statele est-europene, ca, in fapt, lucrarile compozitorului s-au bucurat de mai mult decit o larga popularitate in perioada ce a urmat mortii sale si pina in 1940. Cliseul unei interpretari limitate, restrinse, este urmarea, in principal, a extrapolarii constatarii ca exista doar un numar limitat de inregistrari pe disc din aceeasi perioada.
In paranteza fie spus, nu este exclus ca lucrurile sa stea asemanator si in cazul interpretarii muzicii lui George Enescu in lume, iar o cercetare de genul celei intreprinse de Sybille Werner sa ofere o cu totul alta imagine despre compozitorul roman.
In cazul lui Gustav Mahler, cifrele sint mai mult decit uimitoare, in intervalul 1911, anul mortii compozitorului, si 1940, lucrarile sale orchestrale fiind cintate in mai mult de… 2.000 de concerte, sub bagheta a peste 300 de dirijori. Campionul absolut al muzicii mahleriene a fost dirijorul Willelm Mengelberg, cu peste 300 de concerte, cele mai multe cu orchestra sa, Concertgebouw, la Amsterdam, dar si la Frankfurt, unde intre 1907 si 1929 a condus Museumorchester, in diverse alte orase germane, la New York in anii ’20 si in concerte ocazionale, notate de Sybille Werner, la Bruxelles, Praga, Paris, Roma, Florenta si Zurich. Alte peste 100 de concerte mahleriene au avut loc in Olanda, sub bagheta unui dirijor uitat, Peter van Anrooy, cele mai multe la Haga, si a sefului de orchestra finlandez Georg Schneevoigt, la Scheveningen.
In Austria, pina la Anschluss, s-au desfasurat circa 400 de concerte, majoritatea lor la Viena, unde in 1920 a avut loc si un Festival Mahler, azi uitat, la care dirijorul Oskar Fried a condus toate simfoniile mahleriene, cu exceptia celei de a opta. Marea simfonie avea sa fie dirijata in acelasi an, de trei ori, de Bruno Walter. 25 dintre concertele din Austria au fost dirijate de compozitorul Anton Webern. Printre lucrarile cele mai populare s-a aflat Das Lied von der Erde, cintata numai la Viena, pina in 1936, de 70 de ori.
Extrem de interesanta si cu totul neasteptata este constatarea ca, in ciuda propagandei naziste, operele lui Mahler au fost interpretate intr-un numar record, 900 de concerte, in Germania, in peste 100 de orase, incepind, evident, cu Berlinul si ajungind pina in mici orase ca Eisenach sau Zittau. Alaturi de Mengelberg, Bruno Walter a dirijat Mahler la Berlin in fiecare an, intre 1919 si 1931, celor doi adaugindu-li-se, episodic, Klemperer si alti mari dirijori ca Erich Kleiber, Wilhelm Furtwängler, Jascha Horenstein.
Alte circa 200 de concerte mahleriene sint inventariate in Statele Unite, sub bagheta unor mari sefi de orchestra, cum au fost Koussevitzky, Mitropoulos, Ormandy, Fritz Reiner, Artur Rodzinski, Stokowski etc.
Acestea fiind zise, pentru cine are curiozitatea sa cunoasca maniera de a-l cinta pe Mahler a unor mari dirijori care l-au cunoscut si au lucrat direct cu el, setul casei Urlicht este indispensabil si cu multe descoperiri placute, data fiind calitatea deosebit de buna a remasterizarilor vechilor discuri. Cert, piesele dirijate si inregistrate in mod special de Bruno Walter (Das Lied von der Erde, in 1936, Adagietto din Simfonia a 5-a si Simfonia a 9-a din 15-16 ianuarie 1938) la Viena, ca si inregistrarea lui Jascha Horenstein din 1928 cu Kindertotenlieder sau Adagietto-ul, in versiunea lui Mengelberg din mai 1926, nu sint noutati pentru iubitorii lui Mahler. Dar, altele sint o adevarata descoperire: Simfonia a 2-a in do minor sub bagheta lui Oskar Fried la pupitrul Capelei Operei de Stat din Berlin, inregistrare acustica din 1924, si versiunea exceptionala a lui Eugen Ormandy dirijind, in ianuarie 1935, Orchestra Simfonica din Minneapolis; sau, la pupitrul aceleiasi orchestre, Dimitri Mitropoulos, in noiembrie 1940, dirijind Simfonia No. 1 in Re major. Cu titlu de curiozitate, setul prezinta si prima inregistrare a Simfoniei Nr. 4 in Sol major, cu Noua Orchestra Simfonica din Tokio, dirijata de Vicontele Hidemaro Konoye (un elev, la Berlin, al lui Franz Schrecker, Erich Kleiber si Karl Muck), in mai 1930 in Japonia. In sfirsit, discul pastreaza numeroase lieduri din ciclurile mahleriene Lieder un Gesänge aus der Jugendzeit, Des Knaben Wunderhorn, Rükert Lieder, mai toate in interpretari minunate, adesea putin cunoscute chiar profesionistilor, cu soprana Grete Stückgold, contralto Lula Mysz-Gmeiner (nascuta la Brasov in 1876!), Emmi Leisner si Sara Charles-Cahier, baritonul Heinrich Rehkemper, Heinrich Schlusnus, Elisabeth Schumann etc.
Cele aproape 60 de pagini ale livretului urmarind concis si atragator atit parcursul muzicii mahleriene, cit si destinul celor care i-au dat viata, se citesc pe nerasuflate. Pe scurt, un set exceptional de discuri istorice si, desigur, un absolut minunat cadou de sarbatori.