Poezia
In materie de poezie, in 2013 au aparut citeva carti absolut remarcabile. Mai intii, desigur, Emil Brumaru cu un volum de poezii noi, Rezervatia de ingeri, despre frumusete si disparitie, un volum care „reciteste“ texte si teme din unghi nou, cu melancolie si indoiala. Rezultatul e o poezie de cea mai buna calitate, sporind opera brumariana cu un ton nou. Claudiu Komartin, cu o carte care s-a lasat asteptata, Cobalt, se plaseaza in miezul unei crize de legitimitate a poeziei, cu atit mai puternica si mai convingatoare cu cit Komartin e un „vizionar“, adica un autor care investeste foarte mult in poezia ca arta, nesuferind, de aceea, s-o vada lipsita de obiect, adica de indreptatire ontologica. V. Leac a dat, cu Unchiul este incintat, cel mai coerent volum al sau de pina acum, ceea ce inseamna deja ca isi asuma o mai veche provocare. Intre drama si jovialitate, el experimenteaza cu tot felul de voci si de texte, ridicindu-se adesea deasupra nivelului delectabil, pe care il are, ca sa zic asa, asigurat. Notez cu multa simpatie ideea lui Matei Hutopila de a-si publica ultimul volum poetic, In prezenta lucrurilor, intr-un numar infim de exemplare, distribuite prin retelele informale ale prietenilor si colegilor literati; editurile pot s-o ia ca pe un protest, criticii pot s-o priveasca ca pe o revendicare orgolioasa a singularitatii. Un surprizator melancolic ivanescian este Emanuel Guralivu, cu Boxerul cu pumnii fragili. Sonor, furios, dar stapin pe sine, cu putine derive, este Mihai Vakulovski in Riduri. La fel de livresc si tepos ca pina acum, in noua sa carte,the ind, Horatiu Decuble priveste de sus realitatile triviale si le zdrobeste sub dispretul sau. O privire nostalgica indarat, la Ioan Es. Pop: 1983. mars. 2013. xanax. La antologii, o inregistrez pe cea din Aurel Dumitrascu, O mie si unu de picioare verzi, si pe cea a lui Liviu Antonesei, Un taur in vitrina de piatra. Nu prea multe debuturi si nu prea semnificative: il notez totusi pe cel al lui Vlad A. Gheorghiu, Fratele mut. La nord apa e curata, cu o buna stiinta a versului, dar indeminatic mai mult verbal, dupa cum arata, de altfel, si titlul. Restante de lectura: Stefan Manasia, Bonono sau cucerirea spatiului, si Dan Sociu, Vino cu mine stiu exact unde mergem.
Proza
In materie de proza circula deja ideea ca anul n-a fost unul prea stralucit. Nu combat aceasta idee. Florin Lazarescu a dat, in Amortire, un nou roman despre ingenuitate si despre lumea privita ca miracol, cautind o diversificare tipologica. Darul sau de observatie si ingeniozitatea anecdotica nu sint insa bine puse in valoare. In romanul Negru si rosu, Ioan T. Morar speculeaza o poveste rasiala din vremea razboiului mondial, cu prea putin efort pentru verosimilul psihologic. Mai norocos este Negustorul de inceputuri de roman al lui Matei Visniec, care sintetizeaza, parca mai bine decit cartile anterioare, spaimele postmoderne ale autorului. Pot fi, de asemenea, mentionate O telenovela comunista de Doru Pop, Nic Studeno. Al doilea cartus de Andrei Pogorilowski, Do not cross de Dora Pavel, Urma de Adrian Alui Gheorghe. Evenimentul, la proza, este antologia realizata de Marius Chivu, Best of: proza scurta a anilor 2000. Adunate laolalta, textele lui Mihai Mateiu, Veronica D. Niculescu, Alex Tocilescu si ale celorlalti creeaza o imagine exuberanta si incurajatoare a prozei de azi, pe care Marius Chivu a fost foarte inspirat sa o decupeze.
Critica literara
Al treilea mare „gen“, critica literara din 2013 ar fi trebuit sa prospere gratie absolvirii a cel putin doua promotii nationale de cercetatori postdoctorali in filologie si „divulgarii“ obligatorii a rezultatelor muncii lor. In mod surprinzator, asta nu a aglomerat piata dincolo de suportabil. Intre aparitiile remarcabile trebuie inceput cu Mircea Anghelescu, criticul care scoate din istoria literara cea mai cunoscuta veritabile revelatii si ne ajuta sa dobindim perspectiva istorica ce ne lipseste, in Poarta neagra. Scriitorii si inchisoarea. Antonio Patras a publicat doua carti ce se completeaza: E. Lovinescu si modelele criticii interbelice si Scriitorul si umbra sa. Geneza formei in literatura lui E. Lovinescu. E vorba de scrieri prin care teme socotite cunoscute ale istoriei literare (sincronism si diferentiere, modernism si traditionalism) sint aduse, in sfirsit, la nivelul de maturitate hermeneutica a secolului XXI. Caius Dobrescu, in Placerea de a gindi, extinde analiza culturala libera care-i este proprie asupra cimpului criticii literare postbelice, cu rezultate din cele mai interesante. Un lucru inrudit face Bogdan Cretu in Inorogul la portile Orientului, carte de analiza culturala erudita, intr-un limbaj fluid, asupra unei posibile polemici mascate a lui Dimitrie Cantemir cu universul reprezentarilor simbolice din bestiariile medievale. Amazoanele. O poveste reprezinta materializarea proiectului „feminist“ de durata al Adrianei Babeti. Un tarm indepartat. Seductia frontierelor, frontierele seductiei de Corina Ciocarlie face o impresionanta descindere in teritoriul de finete al analizei literaturii ca testimoniu cultural. Debuturile in critica sint, ca de obicei, universitare. O exceptie: George Neagoe, cu Asul de pica, discutie despre anii obscuri ai biografiei lui St. Aug. Doinas. Alina Titei, hispanista ieseana, scrie in Identitate, alteritate si putere despre problematica identitara sud-americana si tipurile „nationale“ de aici, iar Serinella Zara, in Sintaxa poetica – un miraj lingvistic, lucrare „de silinta“, se straduieste sa puna capat unor ticuri de limbaj daunatoare. Cea mai de viitor debutanta este insa Roxana Patras, cu valoroase aparitii in cronica literara si pina acum, in special in „Timpul“ sau „Convorbiri literare“. Cartea sa Cintece dinaintea decadentei. A.C. Swinburne si declinul Occidentului este o discutie experta a operei si a locului in canon al lui Swinburne, cu o impresionanta cunoastere a unei epoci dense a literaturii engleze.
La categoria „inclasabile“ citez trei carti: arhicomentata Ce a fost. Cum a fost, dialog al lui Paul Cornea cu Daniel Cristea-Enache, marturie despre vremurile vechi si morala lor, frumoasa carte a lui Gabriel Liiceanu, Dragul meu turnator, primita in presa culturala cu obiectii pe care nu le-am inteles, si Exercitii de imaturitate, noul volum al celui mai atasant eseist de azi, Livius Ciocarlie. Adaug, ca restanta, interesanta carte de „dialoguri“ cu Osip Mandelstam a lui Bogdan-Alexandru Stanescu, Enter Ghost.
Lista e subiectiva, absentele, desigur, imi pot fi trecute in cont. Un an nou mai bun, tuturor!