Murakami vorbeste: „Considerati-ma o specie pe cale de disparitie!“
Asteptata ca un urias eveniment literar, conferinta tinuta in primavara trecuta de Haruki Murakami pe tema „Sa vezi sufletul si sa-l scrii“ a rupt o tacere ce a durat, in Japonia, mai bine de 18 ani. Murakami a justificat aparitiile lui publice extrem de zgircite prin dorinta ferma de a se putea plimba in liniste, fara a fi deranjat pe strada.
„Va rog, considerati-ma un animal pe cale de disparitie si multumiti-va sa ma observati in liniste, de la distanta (…) Daca, eventual, incercati sa imi vorbiti sau sa ma atingeti, ma puteti intimida si riscati sa va musc. Asa ca, va rog, fiti prudenti!“
Ultima carte a lui Haruki Murakami (al carui titlu ar putea fi tradus Tayaki Tsukuru cel incolor si anul lui de pelerinaj) a aparut in Japonia in aprilie intr-un tiraj de 1 milion de exemplare. „Cel mai recent roman al meu reprezinta pentru mine o noua incercare. Nu cred ca as fi putut sa il scriu in urma cu trei sau patru ani“, a explicat Murakami.
Asterix si Obelix: predarea stafetei
Dupa jumatate de secol de existenta, succesul aventurilor micului gal este in continuare redutabil. De aceea, parintele sau, singurul ramas in viata, Albert Uderzo, a fost de acord sa predea stafeta unei noi generatii de autori. „De acum inainte, rolul meu va fi sa veghez ca natura personajelor sa nu fie tradata. Voi fi gardianul templului“, asigura celebrul desenator intr-un interviu acordat ziarului „Le Figaro“.
Pe plan personal insa, lucrurile sint tensionate pentru desenatorul in virsta de 86 de ani: Uderzo a facut plingere impotriva fiicei si ginerelui sau, pe care ii acuza de „violente psihologice“ si de intentia de „a pune mina“ pe celebra saga – un alt capitol intr-un foileton judiciar ce dureaza deja de sase ani.
Bowie retraieste nostalgia Berlinului
Dupa ani de tacere, David Bowie a revenit in actualitate. Noua lui melodie, Where Are We Now, anuntind noul album al celebrului glam-rocker, The Next Day, a fost lansata in primavara. „Aparut chiar in ziua aniversarii a 66 de ani de viata a lui Bowie, primul lui cintec nou din ultimii 10 ani este plin de imaginea Berlinului, orasul in care a disparut in 1976 pentru a inregistra cele mai importante albume ale sale, inclusiv capodopera electronica Low“, scrie Paul Trynka, autor al cartii David Bowie – The Definitive Biography. In 1976, Bowie venise in Berlin de la Los Angeles, sleit de droguri si de faima. Avea sa ramina acolo vreme de doi ani, timp in care s-a familiarizat cu opera lui Brecht si miscarea artistica Brücke, „scufundindu-se“ in muzica electronica germana, in scris si pictura.
Dan Brown dezlantuie „infernul“ turistic
Al saselea roman scris de Dan Brown, Inferno, a fost lansat in primavara si s-a dovedit, asa cum era de asteptat, un mare succes, desi moda Codului lui Da Vinci nu mai are suflul de altadata. Noua aventura a lui Robert Langdon propune cititorilor o „excursie bazata pe una dintre cele mai mari si mai misterioase capodopere literare din istorie“ – Infernul lui Dante. Consecinta imediata? Fanii autorului american au dat buzna la Florenta. La inceput, agentii turistici s-au bucurat, dar in scurta vreme au inceput sa se teama ca orasul lor va deveni „un templu al esoterismului“.
Brown insa a trebuit sa treaca prin purgatoriul criticilor: „Ca stilist, Dan Brown devine tot mai bun: inainte era groaznic, acum e doar foarte slab“, scrie Jake Kerridge in „Daily Telegraph“.
Dragonul de hirtie al lui Carlos Ruiz Zafon
Prezent la Salon du livre la Paris, unde Barcelona a fost invitata alaturi de Romania, cel mai citit spaniol din lume a vorbit presei despre literatura, despre saga Cimitirului cartilor uitate si despre dragoni.
„Sint un dragon“, afirma Carlos Ruiz Zafon, care colectioneaza aceste „creaturi“ inca din copilarie si care ii primeste azi, din partea fanilor, din toate colturile lumii. „Nu va lasati inselati; daca sint un dragon destul de blind in general, pot sa scuip si flacari! Nu la Paris, ador acest oras!“
Zafon lucreaza la al patrulea si ultimul roman din saga Cimitirul cartilor care ar trebui sa vada lumina tiparului in 2014. Scriitorul recunoaste ca acest roman „este mai complicat de construit, sint in plin santier“ si da un singur indiciu despre acest ultim capitol: „E o mare finala. Sa scrii un roman e ca si cum ai construi o catedrala. E o chestiune de tehnica, de imagini, de storytelling“. Desi saga Cimitirului… se incheie, autorul asigura ca personajele ei nu-si vor inceta existenta: „Cititorul poate ca le va spune «adio», dar nu si eu. Ele vor continua sa traiasca in capul meu, zi de zi“.
Bridget Jones: moartea care socheaza fanii
Helen Fielding a reusit sa isi revolte fanii dupa ce a publicat in „Sunday Times Magazine“ fragmente din Mad About the Boy, noul roman ce o are ca eroina pe celebra Bridget Jones si care, in noua carte, a ramas vaduva dupa ce sotul ei, Mark Darcy, a fost „ucis“ de scriitoare. Socati, fanii seriei au explodat pe retelele de socializare, iar unii dintre ei si-au anuntat chiar intentia de a boicota publicarea cartii.
Un soc ce a atras si comentarii rautacioase din partea non-fanilor: „Oamenii sint suparati ca sotul non-existent al unui personaj imaginar a fost ucis. Get. A. Life.“.
30 de ani de „moonwalk“
Pe 25 martie 1983, Michael Jackson aparea in public cu celebrul lui dans, interpretind melodia Billie Jean la aniversarea a 25 de ani de la infiintarea casei de discuri Motown. Nu Jackson a inventat acest pas de dans; James Brown si apoi altii (Fred Astaire si Sammy Davis Jr.) l-au interpretat inaintea lui.
„Dar dansul lui Jackson de pe scena Pasadena Civic Auditorium, transmis apoi de NBC, a fost executat cu o uluitoare perfectie si a atras atentia intregii lumi. A doua zi, pustii din toata America incercau sa reproduca miscarea pe terenul de joaca. Unii ar putea spune ca a fost punctul culminant al intregii sale cariere“, nota revista „Rolling Stone“.
Roger Waters, reconstruind „Zidul“
Membrul fondator al grupului Pink Floyd a reinterpretat celebrul The Wall in cadrul unei serii de concerte europene, care l-au adus pe muzician, in august, pentru prima oara in Romania.
„Cred ca The Wall atinge o coarda sensibila ce se ascunde sub suprafata fiecaruia dintre noi“, spune Waters intr-un interviu acordat postului CBS. „Vorbeste despre zidurile care exista intre oameni, fie la nivel de familie, fie la un nivel mai global.Si asta rezoneaza cu publicul.“
De asemenea, Waters a declarat ca lucreaza la un nou disc, pe care il „construieste in jurul unui cintec scris in turneu“. „N-am mai compus un album din 1992“, marturiseste muzicianul. „Nu fiindca nu am mai compus nici un cintec, ci fiindca n-am mai gasit in mine ceva suficient de coerent. Cred ca am regasit aceasta coerenta odata cu aceasta noua piesa.“
Black Sabbath numara „13“ dupa 35 de ani
Primul disc Black Sabbath cu Ozzy Osbourne la voce, numit 13, a trezit la viata dinozaurul heavy metal la aproape patru decenii de la destramarea formatiei originale. Fara Bill Ward la tobe, dar dirijati de producatorul vedeta Rick Rubin, Black Sabbath se bucura din nou de o glorie planetara, poate pentru ultima oara in uluitoarea lor cariera.
Michel Houellebecq, sumbra intoarcere la poezie
La aproape 15 ani de la ultima sa carte de poezii, scriitorul Michel Houellebecq, laureat al premiului Goncourt in 2010, a revenit, in primavara, cu volumul Configuration du dernier rivage. „Am citit noul volum de poezii al autorului Particules élémentaires; niciodata n-a fost mai sumbru si se prezinta aproape deposedat de sine insusi“, scria „Le Figaro“.
„Porneste de la un singur vers“, spunea, in ianuarie, autorul, intr-un interviu pentru „France-Culture“. „Uneori versurile rimeaza, alteori nu. Dar, destul de des in cazul meu, ele rimeaza. Presupunind ca am sa traiesc mult, voi mai scrie multe poezii. Da bine sa fii un poet batrin. La virsta mea cred ca trebuie sa ies din modelul Baudelaire, dar gustul meu pentru poezie nu se va diminua.“
Micul print la virsta de 70 de ani
„Este una dintre cartile cele mai citite din lume, cu peste 80 de milioane de exemplare vindute pina acum numai in Franta. Dar acest bestseller este si un longseller care continua sa apara, an dupa an, in palmaresul celor mai bune vinzari de literatura pentru tineri“, nota revista „Plume“ anul trecut, intr-un dosar dedicat aniversarii a sapte decenii de la aparitia cartii Micul Print a lui Antoine Marie Jean-Baptiste Roger de Saint-Exupéry.
Intr-un fragment dintr-o scrisoare adresata „unei necunoscute“, cu citeva luni inainte de disparitia sa, Saint-Exupéry scria: „Povestile sint cam asa: intr-o dimineata te trezesti. Iti spui «nu a fost decit o poveste cu zine». Iti surizi. Dar in sinea ta nu surizi. Stii ca povestile cu zine sint singurul adevar din viata“.
In Utero: dupa 20 de ani
Nirvana, scrie „MTV.com“, n-a dorit niciodata sa ajunga cea mai mare formatie din lume; pur si simplu, asa a fost sa fie. Dar, in 1993, credea ca a gasit un mod de a remedia aceasta stare de fapt si anume sa scoata pe piata discul In Utero.
La aniversarea a douazeci de ani de la aparitia acestui al treilea si ultim album de studio al lui Nirvana, multi sint cei care subliniaza faptul ca liderul grupului, Kurt Cobain, nu era deloc incintat ca trupa ajunsese in culmea succesului. Cu In Utero, Nirvana (si mai ales Cobain) a incercat sa isi saboteze cariera si sa alieneze ambele parti ale fanilor lor – atit cei underground, cit si cei „mainstream“. Nu a reusit.
„Astazi, nici macar nu poti sa iti imaginezi ca ar putea fi realizat un disc precum In Utero si nu numai pentru ca nu mai exista in prezent formatii de calibrul lui Nirvana“, spune „MTV.com“. „Actionarii caselor de discuri s-ar rascula. Consiliile de conducere ar lua foc. Ar fi prea mult de pierdut si prea putin de cistigat. Ratiunile sint nenumarate… si de aceea ar trebui sa apreciem si mai mult In Utero.“
Patru decenii de Tubular Bells si Virgin Records
Anul trecut, casa de discuri Virgin Records a serbat 40 de ani de existenta, prilej cu care excentricul antreprenor Richard Branson isi aminteste cum piatra de temelie a imperiului Virgin a fost pusa, pe 25 mai 1973, de un impresionant album de debut, Tubular Bells, realizat de un muzician de numai 19 ani numit Mike Oldfield. „Intr-o zi, un inginer de sunet mi-a spus ca a ascultat o banda demo incredibila realizata de un adolescent numit Mike Oldfield. Era cea mai frumoasa muzica pe care o ascultasem vreodata! Mama lui Mike era alcoolica si, cind el avea 14-15 ani, s-a inchis in casa si a inceput sa compuna. A cintat singur la fiecare instrument. Tot ceea ce avea de spus a transpus in muzica. Era un geniu absolut!“
Tubular Bells a stat in topuri vreme de 279 de saptamini, s-a vindut in intreaga lume in 15-17 milioane de exemplare si a lansat uluitoarea cariera a lui Mike Oldfield.
Lou Reed, moartea unui „rock’n’roll animal“
„Lou Reed a insemnat: piele, Andy Warhol, Velvet, Bowie si Berlin, Metallica si Bob Wilson“, scria cotidianul francez „Liberation“ la disparitia fostului lider al miticei formatii Velvet Underground. „Reprezinta o parte a artei americane a anilor ’60, un star cam depravat si drogat din Factory-ul warholian, care nu si-a pierdut niciodata gustul pentru «borderline».“