Numarul fusese pregatit din timp, dar, asa cum ghinionul apare de multe ori inaintea „marii lansari“, la citeva minute peste prinzul lui 12 noiembrie, Victor Jalba (primul SGR), Ivona Burduja (SGR atunci si acum al „Ziarului de Iasi“) si cu subsemnatul intram si ieseam din hala tipografiei. Ivona si Victor isi astimparau nervii si, mai ales, emotiile, afara, la tigara, iar eu ii urmam. De cite ori s-a petrecut acest du-te vino acum 9 ani si doua luni nu mai stiu, cert este ca revista… „nu iesea“! Un format gresit a dat peste cap intreg fluxul tehnic, iar o defectiune a tiparnitei parea sa puna capac situatiei. Telefoanele tot sunau, caci la Hotelul Unirea deja se adunasera invitatii pentru lansare. Oficialitati locale, personalitati culturale si oaspetii principali: Adriana Babeti, Horia-Roman Patapievici si Mircea Mihaies. Artizanul „Suplimentului“, Silviu Lupescu, directorul general al Polirom, trecuse, la rindu-i, de la nedumerire la ingrijorare: „Cind o sa avem revista?“. Fetele de la sampling somau, spuneau „Bine ati venit!“, dar aveau miinile goale. Bucatele erau deja aburinde pe mese, speech-urile gata sa inceapa. Lipsea corpul delict.
Am insfacat primele exemplare tiparite acceptabil (sau cel putin asa am vrut sa credem) si am mers la Unirea. Ce s-a spus acolo exact, ce vorbe de incurajare sau ce critici au urmat nu mai tin minte, misiunea fusese indeplinita in ultima secunda.
Anul acesta, in noiembrie, vom sarbatori 10 ani de aparitie neintrerupta a „Suplimentului de cultura“. „Citeva edituri (putine), citeva reviste (putine), o presa cotidiana subreda, supusa la presiuni, si, uneori, un spectacol sau un concert mai reusesc sa dezmorteasca o viata culturala ce pare sa lincezeasca molcom si nepasator in asteptarea sponsorilor, un Mecena ce intirzie sa vina. Proiectul Editurii Polirom si al «Ziarului de Iasi» doreste sa rupa nefireasca stare de asteptare“ – sint citeva dintre cuvintele cuprinse in argumentul de pe prima pagina a primei editii a revistei.
Noiembrie 2004 asadar. Campanie electorala – alegeri generale si alegeri prezidentiale. Primul numar al „Suplimentului“ aparea pe fundalul dilemelor: Nastase sau Basescu?, PSD sau Alianta Dreptate si Adevar (PNL-PD)? Epoca Nastase, una dintre cele mai cumplite perioade prin care a trecut presa dupa 1989 sub raportul presiunilor duse la extrem (de la intimidare pina la bataia aplicata jurnalistilor – zilele acestea a aparut un inventar foarte util al gazetarilor agresati in perioada 2000-2004).
Subiectul principal – un dosar intitulat „Cultura si propaganda“. „Cintarea Romaniei a luat astazi forma unui grandios Spectacol al Artelor, se aloca miliarde de la bugetul de stat pentru aniversari cu substrat politic sau pentru montarea unor piese in care istoria continua sa fie utilizata ca mijloc de propaganda. Se inventeaza premii «oficiale» care, evident, revin celor agreati de sistem. O cultura in care propaganda continua sa se insinueze sub forme vizibile ori mai subtile, prea dependenta inca de stat, aceasta este realitatea pe care ne-o sugereaza cei care au raspuns la intrebarile «Suplimentului».“ Ioan T. Morar, Mircea Mihaies, Liviu Antonesei, Alexandru Calinescu, Bogdan Suceava, Cristian Mungiu semnau texte in cadrul anchetei.
„Ministeriatul lui Razvan Theodorescu a fost unul catastrofal, desi, in principiu, Theodorescu era altceva decit Salcudeanu sau Ludovic Spiess: ei bine, a fost mai rau. Subventiile date editurilor si bibliotecilor sint expresia cea mai flagranta a clientelismului de partid si de stat“, considera Alexandru Calinescu.
Regizorul Cristian Mungiu, ce avea dupa ani sa cistige Palme D’Or-ul la Cannes, lansase Occident. „In clipa in care scriu rindurile de fata am cunostinta despre un asa-zis proiect national: un film despre Stefan cel Mare, pe un scenariu de Dinu Sararu. Pesemne vine ca o consecinta a directivelor anuntate de Centrul National al Cinematografiei, care enumera anul trecut, ca prioritati, revigorarea cinematografului la sate si incurajarea filmelor istorice. Intr-un fel, Stefan cel Mare scris de Sararu le-ar implini pe amindoua dintr-un foc“, isi exprima amarul Mungiu.
Primul interviu a fost acordat revistei noastre de catre Horia-Roman Patapievici. Titlul: „Nu prea seman cu Adrian Nastase, de asta cred ca vin oamenii la conferintele mele“. Patapievici a fost intrebat despre impactul Conferintelor Microsoft, la care participa. „Eu sint un om care face lucrurile cu pasiune. Si asta se vede. Cind vorbesc oamenilor despre lucrurile care ma intereseaza, o fac cu pasiune. Nu sint un tip scortos… Imi dau seama acum ca nu prea seman cu Adrian Nastase, de asta cred ca vin oamenii la conferintele mele.“
In primul sau editorial, Lucian Dan Teodorovici scria despre „cei doisprezece prezidentiabili“. Pe linga cei care aveau citeva saptamini mai tirziu sa devina „finalisti“, Adrian Nastase si Traian Basescu, mai candidau Corneliu Vadim Tudor, Gheorghe Ciuhandu, Gigi Becali, Petre Roman… „Sa revenim la adevarata miza: il va trage de urechi prim-ministrul din Colentina pe iepurasul Basescu sau marinarul de la Primarie il va lipi de toti peretii pe Nastase?“, se intreba, in finalul rubricii sale permanente, Teodorovici.
P.S.: Am descoperit acest fragment de text din iunie 2005 scotocind prin arhiva, semnat Alex. Leo Serban: „Imagine de cosmar (pentru mine): George Onofrei, bindu-si cafeaua de dimineata si facind sumarul numarului urmator; cineva (Ana-Maria Onisei) ii spune: Hai sa facem un dosar despre critica de film; «Cine mai are nevoie de ea?». George soarbe tacticos, priveste moldoveneste valatucii ridicindu-se din ceasca si zice: Se face! Cu cine? Ana-Maria: Pai ma gindeam asa: Andrei Gorzo, Mihai Chirilov, Alex. Leo Serban… La care George Onofrei priveste fix pe geam spre Piata Presei Libere cu statuia lui CTP in centru & desi francofil & francofon, emite un «Alex. Leo Who?!?». Aici eu ma trezesc in sudori reci, privesc speriat in jur, identific un «Supliment de cultura» de ieri, 31 mai – 6 iunie 2005, si-mi dau seama ca am visat. George, daca te recunosti in acest cosmar, fii bun & nu-mi spune: lasa-ma sa visez in continuare….“. Din primavara lui 2011 textele lui Alex. Leo Serban, un bun prieten si un mare sustinator al „Suplimentului de cultura“, au incetat sa mai vina. Noi le vom astepta insa oricind.
Galerie foto
