Nu mi-am pregatit nimic sa spun, eram sceptic in legatura cu interesul lor pentru „bucataria“ unei reviste culturale. Cita vreme unora dintre masteranzii la Jurnalism li se pare activitatea asta cam la fel de pasionanta precum Rascoala de la Bobilna, de ce ar avea un elev asuprit de teze si teme, cu un program nesfirsit de mate, romana, geogra etc., chef de „povestea“ noastra redactionala?
Ma intilnesc chiar in usa Colegiului (al carui absolvent sint) cu prima mea profesoara de romana de dupa gimnaziu, careia ii datorez si unica propunere de exmatriculare pe motive disciplinare: scrisesem in „Opinia studenteasca“, pe vremuri, un articol care descria un dascal ce preda „marii clasici“. L-a considerat ofensator, asa ca m-a dus (nu chiar de urechi) la dom’ director. Revenind in zilele noastre, sintem poftiti (cum cerea protocolul) in biroul in care s-a „negociat“ concedierea mea din sistemul liceal. Nu stiu de ce, peste ani, mi-a ramas intiparit in minte episodul asta, parte totusi din perioada extraordinara petrecuta la „Eminescu“.
Intrebari si comentarii savuroase
Ma imbarbatez totusi. In semestrul al II-lea, clasa a IX-a, citeam si eu primul numar din revista „Dilema“ („Cultura si politica“, intre contributori Silviu Brucan), pe care am colectionat-o apoi ani la rindul. De ce n-ar citi atunci si colegii mei mai tineri de liceu nu doar „Dilema“, dar si „Suplimentul de cultura“?
Tot protocolul impune ca oaspetii, inainte de a primi intrebarile, sa sparga gheata cu ceva cuvinte introductive. Mai nou, din cauze radiofonice, 11.00 e de obicei ora mea de somn. Asa ca motai in fata clasei vorbind ceva despre tiraje, deplingind soarta presei scrise si ii pasez Ancai responsabilitatea principala: sa le descrie „copiilor“ activitatea de zi cu zi de la redactie si ce se intimpla pina ajunge revista la tipar. Se dovedeste oricum mai priceputa ca mine in dialog cu, vorba-ceea, generatia care ne va plati pensia. Rezoneaza cu ei si chiar ii invita sa puna intrebari. O alta buna si veche prietena, Luminita Gradinariu, ma surprinde nu numai cu prezenta sa la acest eveniment, ci si cu o serie de laude despre „Onofrei elev“, la auzul carora m-am cam fisticit. In curs de exmatriculare pentru „delict de opinie“, n-as fi zis ca am fost tocmai un model de urmat… Elevii de azi nu mai scriu pamflete despre profesori, in plina epoca multimedia ii inregistreaza la ore si ii dau la televizor.
Intrebarile si comentariile se dovedesc a fi nu doar peste asteptari, ci chiar savuroase. Ne dam drumul la limba. Daca ar fi sa descriu in tonul unei compuneri de la scoala, as spune: „cel mai mult m-a impresionat“ cind tinerii au inceput sa intoarca pe toate fetele subiectele din „Supliment“, sa explice foarte limpede de ce stilul unui autor de rubrica le place mai mult decit celalalt, sa se intrebe unde a disparut „pozitivismul“ unora dintre comentatori. Mai mult decit atit, am fost intrebati de ce „un ziar de cultura“ abordeaza subiecte politice, cind, sustineau, lumea culturala nu face deloc o casa buna cu politicul (simt umbra lui Brucan din „Dilema“ citita intr-a IX-a).
Anca le spune membrilor clubului „Logos“ ca a constatat, de-a lungul timpului, ca fiecare cititor isi „personalizeaza“ revista: arareori o publicatie, chiar si „Suplimentul“, mai este citita din scoarta in scoarta, lectura depinzind de preferinte si, mai ales, de semnaturi. Eu sint mirat de sintagma „ziar de cultura“ aplicata publicatiei pe care o cititi acum, dar explicatia lor e una „foarte tare“: e ziar pentru ca, spre deosebire de alte reviste, e accesibil unui public larg.
Daca ar fi sa facem un top al autorilor preferati din „Supliment“ de catre membrii clubului, se detaseaza de pluton, evident, Bobi de la Fara Zahar, dar si Florin Lazarescu. Unul dintre baieti (minoritari la „Eminescu“, ca si pe vremea mea) ii face indirect cel mai frumos compliment titularului rubricii „Intimplari si personaje“: uneori ii e ciuda pe faptul ca, desi unele dintre intimplarile descrise in texte le traieste si el, cind le pune pe hirtie nu ii ies ca lui Lazarescu. Si un sfat de la aceiasi tineri cititori ai gazetei pentru Radu Pavel Gheo: sa fie mai optimist!
Discutia salta de la o tema la alta: snobismul cultural, orgoliile din lumea artistica, lupta dintre generatii, Mungiu, oferta de evenimente, internet, social media, specializarea continutului in functie de canalul media.
O profesoara de pus intr-un insectar special
Tastez toate temele acestea si imi dau seama ca, desi auzisem de la scriitorii prezenti la FILIT atitea lucruri bune despre liceenii ieseni si intilnirea cu ei, dupa ce autoare precum Gabriela Adamesteanu sau Adriana Bittel spusesera si scrisesera ca au devenit mult mai optimiste in legatura cu cititorii care vin din urma, inca aveam ceva idei preconcepute. Uitasem, pe moment, si de figurile entuziasmate ale Luizei Vasiliu si Marius Chivu, in octombrie, cind tot in timpul FILIT au fost invitatii „Logos“-ului ca redactori ai „Dilemei Vechi“.
Ca profa de romana, si Luiza mi-e martora, Serinella Zara e de pus intr-un insectar special, cel cu raritati profesorale. Si nu doar pentru ca m-a ajutat sa iau nota mare la Bac, ci pentru ca nu se multumeste cu „programa“ si „norma“, ci se straduieste sa ofere elevilor sai de multa vreme ceea ce FILIT a inceput anul acesta sa faca la o scara mult mai larga. De-a lungul timpului a invitat si continua sa invite scriitori in carne si oase, care stau in banci laolalta cu liceenii si discuta despre literatura si viata. In urma cu citiva ani am si filmat pentru TVR Iasi („s-a dat“ si pe Cultural) o editie de o ora intreaga la clasa unde era diriginta. Invitati: elevii sai si Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici si Florin Lazarescu. Dupa zimbetele celor trei scriitori la capatul filmarii mi-as fi putut da seama ca poate fi inceputul unei frumoase prietenii intre liceeni si literatura care se scrie azi.
Si Anca a pus bine concluzia: pe linga scoala, liceenii sa profite de o carte buna, de evenimentele de calitate si sa nu se dea in laturi de la voluntariat. Daca e unul in domeniul cultural, cu atit mai bine.
P.S.: Si inca un lucru care nu ar fi trebuit sa ma mire: intre cei prezenti s-au aflat si trei dintre cei mai tineri voluntari ai FILIT, membri ai clubului de lectura.