Radu Banciu nu e umorist si nici comediant. Nu mai este, de citiva ani, nici jurnalist. Domnia sa a ajuns o copie nefericita, in oglinda si graseiata a lui Mircea Badea.
M-am intrebat, nu o data, ce l-a facut pe omul asta, care pe timpuri era un bun comentator de fotbal si de ciclism, sa se imbrace in hainele strimte ale unui bufon ratat. Nu am nici o proba, dar simturile imi spun ca singura justificare pentru transformarea fostului ziarist intr-un nefericit saltimbanc sint banii. Nu stiu cit cistiga de la B1 TV, nici nu conteaza. Conteaza un singur lucru: dintr-un om cu o meserie onorabila, s-a transformat intr-un clovn dezagreabil. Cineva, cindva, i-a facut acestui Banciu un rau fundamental: i-a spus ca are umor si ca poate sa cistige ceva din asta. L-a incurajat, iar domnul Banciu, al carui inger pazitor era pe atunci in pauza de masa, a imbratisat cu bucurie laudele.
Stiu suficienti oameni care se uita la Mircea Badea. La fel de multi se uita la Radu Banciu. In majoritatea cazurilor, nici unii dintre telespectatorii lor nu au umor. Ei nu cauta un banc bun, ci o injuratura invirtosata. Ei nu cauta spuma hazului, ci hazul spumelor la gura. Ei nu cauta semne de intrebare, ci semne de exclamare. In fine, ei sint oameni linga care traim zi de zi, la serviciu, in autobuze, prin tot felul de locuri, oameni atit de plini de certitudini si de adevaruri absolute, incit ti-e si frica sa faci o gluma cu ei. Sa te fereasca Dumnezeu sa fluieri in Biserica Atotstiutorilor: se aduna in jurul tau ca omizile in jurul pomului si se ratoiesc la tine pina cind iti astupa gura.
Am mai scris asta si am sa o fac ori de cite ori mi se iveste ocazia: moartea desteptaciunii este generalizarea. Asta face nefericitul clovn Banciu, ori de cite ori i se da „verde“ din emisie. Produce aceleasi dejectii televizuale ca Mircea Badea, folosind un truc ieftin, dar care este eficient, din cite se vede, pentru un auditoriu cu neuroni cumparati de la second-hand. Domnul Banciu are aceeasi lejeritate absolut duioasa de a emite sentinte universale, pornind de la un caz singular. Daca un politician fura, inseamna ca toti sint niste hoti. Daca un doctor este prins luind spaga, evident, toti doctorii sint corupti. Daca un invatator isi bate elevii, inseamna ca toti invatatorii sint niste brute. Nu m-as fi apucat sa-i dau importanta lui Radu Banciu-clovnul, daca nu slobozea in eter, zilele trecute, timpeniile sinistre despre studentii din Basarabia. Nu le reiau, le stiti cu totii.
Mecanismul generalizarii este imbracat, si in cazul clovnului trist de la B1 TV, si in cel al saltimbancului de la Antena 3, in „efecte speciale“. Daca Badea face spagatul, Banciu graseiaza. Daca Badea isi arata muschii, Banciu isi ingroasa vocea. Unul este iconul karatistului razvratit si neinfricat, celalalt, exemplarul alfa al francofilului ninja cu amigdalele umflate. Cum sa rezisti unor asemenea forte ale naturii, unor asemenea titani ai gindirii? Si asta mai ales cind, nu-i asa?, ei „spun lucrurilor pe nume“. Ah, ce noroc pe noi!