Au trecut deja 17 zile din 2014 si am impresia ca piesa lui o sa fie „Better Git It in Your Soul“ a lui Charles Mingus. Cu doi saxofonisti sariti de pe fix, tenor – John Handy si alto – Shafi Hadi, piesa deschide albumul Mingus Ah Um, aparut la Columbia in 1959. Si e inspirata, a zis Mingus, de gospel-urile pe care le auzea in copilarie in Watts, L.A., California. De altfel, in a doua jumatate a piesei se-aude vocea lui Mingus care striga „Oh yes, I know!“ si „Hallelujah!“. Prima zi din an a inceput cu un hohot mare de ris, la 5 dimineata pe bulevardul pustiu, a continuat cu Barenboim si Concertul de Anul nou de la Viena (costume facute de roscat-nelinistita Vivienne Westwood, Julie Andrews in public aratind aproape ca-n Sunetul muzicii, Barenboim plutind pe deasupra orchestrei in costumul lui impecabil si insistind sa dea mina cu absolut fiecare instrumentist), s-a terminat la cinema, cu un film despre un majordom negru si istoria miscarii pentru drepturile negrilor din America. Din a doua pina in a saptesprezecea zi din an, au urmat, exact ca-n piesa lui Mingus, cafele lungi cu prietene bune, seri linistite amestecate cu seri agitate, dimineti cu alergari pina la Arcul de Triumf, filme multe si citeva carti, vacanta la Istanbul (suc de rodii, muzeul inocentei, bazarul, dervisii rotitori, Asia, kilometri intregi ziua, vise intregi noaptea, imprieteniri ca la 17 ani, desi bat deja spre 30, soarele la 10 grade, oamenii amabili, „they call it chaos, we call it home“), aterizarea la Bucuresti si, la o ora dupa, un autobuz gol spre Botosani (practic, de la Istanbul la Botosani ajungi in 12 ore), „Luceafarul“ multiplicat de 83 de ori si un text scris impreuna cu doi dintre cei mai buni tineri jurnalisti din Romania, festivitatile si Premiul „Mihai Eminescu“, tata si Ion Muresan, Kazi Ploae si poetul debutant, tot ce e mai bine pentru un an nou. Tot ce e mai bine pentru 2014 va doresc si dvs.
