— "que tor-pe es el vue-lo del Al-ba-troz en tierra.../ Des-cansa en paz Charles", silabisi Nora Aron, cu grija, ba chiar cu o anume pietate (de ordin, mai curind, incantatoriu), peste umarul profesorului lor.
Carmen, care stia o bruma de spaniola de la telenovelele in stil latino, multe, foarte multe, tot mai multe, de la un timp, pe micile ecrane, se ridica-n picioare, luind-o din loc sonticaind, in vreme ce bratele-i de Isadora sau Pavlovna se tot fringeau in zborul ei postis, de albatros ranit.
— Il cam efeminizezi, iubita Carmen, zise Vasile Elisav, pe albatrosul care-i, totusi, barbatus.
— Care-i sinonimul lui barbatus, intreba Nora, insinuanta.
— Mascul, raspunse Elisav.
— Care mascul, masculus in latina a dat in romaneste mascur „porc”, adauga, ca pentru sine, Nora.
— Dar si Pavlovna, riposta Carmen, fara a-i da atentie Norei, o efeminizeaza pe „lebada murinda”, care,-n franceza lui Saint-Saens, este LE cygne, un lebadoi!
— Nu pot decit sa te aprob, cu corectivul ca, indiferent de genul gramatical al lor, jivinele: pasari, mamifere, pesti, ginganii isi au sexualitatea imaginara proprie. Lebadoiu-i mai curind femela, – fata de urs, de sarpe sau de vultur, care, dincolo de sexul lor real, sint, indeobste, domnisoara Carmen, asimilabili masculinitatii. E ceea ce Anna Pavlovna a intuit atit de bine, iar dumneata n-ai nimerit-o, cu Albatrosul lui Baudelaire, facind din el o baiadera muribunda.
— Cum sa ma reabilitez, intreba Carmen.
— Cum sa ne reabilitam, zise si Nora, mai mult in bascalie, in ris, decit pe bune.
— Ascultind ultimul mesaj al meu, de pe mormintul lui Baudelaire.
— E parafat, facura fetele in gluma.
— O sa vedeti la finea lui… „Charles, mon ami,/J’aurais aime appaiser «les vibrantes douleurs dans ton coeur plein d’effrois» mais un siecle nous a separe. Je t’aime Charles et te retrouverai bientot et cette fois-ci plus dans un livre mais dans l’eternel. A bientot Charles/Anne.”
— Misteaux, comenta cinic Nora, spre marea indignare a profului ei romantic.
— Te crezi, pesemne, mai desteapta, pentru ca stii sa pui mai bine virgulele decit biata Anne, ii reprosa acesta. Dupa cum veti fi remarcat, si tu, si tu, n-am corectat cu rosu niciunul dintre texte, astea nefiind extemporale bune de sters cu ele undeva. Baremi de-ati fi remarcat un singur lucru, tinind seama, par delicatesse, de boala mea, palindromomania! Acestei Anne, ce-si pune semnatura sub cea mai patetica misiva de amor din cite mi-a fost dat sa vad, ii mai lipsea putin de tot sa fie un palindrom desavirsit. Rusoaica, italianca sau romanca, ea ar fi fost pe nume An(n)a. In Biblie, se numeste Hannah. Pacat ca Anne, fata de cestelalte, nu e decit un acte manque!
— Ca palindromica ce sint, se cam iti Nora Aron, eu n-as avea de spus decit un lucru, cu riscul sa va amarasc de tot: de-ar fi trait intr-un acelasi secol, este aproape sigur, dupa mine, ca aceasta Anne, Anne… Bovary, n-ar fi citit un singur vers din Les Fleurs du Mal sau de… Duval!
(Continuarea in numarul urmator)