daca aia mari identificau vreo prietenie speciala intre aia mici, uneori aveau placerea sadica de a-i pune fata in fata, indemnindu-i sa-si traga reciproc palme. „Daca nu, iti dau eu un pumn de nu te mai ridici!“ Timid, date fiind circumstantele vitrege, micul prieten ii stergea o palma celuilalt mic. Celalalt, la schimb, de nervi si emotie, o palma ceva mai puternica. Ping-pong cu palme, pina se ajungea la pumni mari intre aia mici, spre distractia majorilor (nostalgicii sa nu-mi spuna ca asta avea loc in liceele industriale periferice; uite ca avea loc si la un liceu de top, de filo, ca „Mihai Eminescu“ din Iasi, de exemplu).
In studentie, am trait tot intr-un camin. In C3. Viata frumoasa, greu de egalat intru voiosie si spectaculozitate. Peste drum, cale de o banala alee, era C4. In C4 erau cazati, din cite-mi amintesc, baietii de la stiinte exacte plus, habar n-am de ce, cei de la educatie fizica si sport. In C3, cei din domeniile umaniste. In mare parte a timpului, eram frati cu totii, ne vizitam reciproc, ne imprumutam carti, invatam, mincam, jucam fotbal sau tenis cu piciorul impreuna. Eram, cum s-ar zice, oameni normali la cap. Si cei din C3, si cei din C4. Pina cind, noaptea – nu se intimpla des, dar s-a intimplat de vreo citeva ori – se intrerupea lumina in cartier. Ieseam cu totii la geam si asteptam lumina. Si-atunci, ce sa facem? Daca dura mai mult, incepeau mistourile intre cei din C3 catre cei din C4. Si invers. De exemplu, „Alo, ba, ce mai zice profesionala?“, tin minte ca s-a auzit o voce din C3. Din C4 a rasunat o injuratura. Din C3 mai multe. Apoi, ping-pong cu injuraturi din ce in ce mai puternice, pina se ajungea la aruncat cu sticle si borcane peste alee. Pina venea lumina si lucrurile reintrau in normal ca si cum nu s-ar fi petrecut nimic. Asta pentru ca, totusi, in rest eram voiosi si zdraveni la cap. O singura data au fost unite cele doua tabere in razboiul din bezna. Cind eu si un coleg am mers la o fereastra de la baie – ca sa nu putem fi identificati –, am urlat intr-un glas: „Fratilor, hai sa ne iubim!“ si am rupt-o la fuga. Dupa citeva secunde de liniste generala, in urma noastra, si in C3, si in C4, s-a dezlantuit un cor de huiduieli.
Din cind in cind, nu ma pot abtine sa nu urmaresc comentariile de la sfirsitul articolelor postate online. Fie ca-i vorba de politica, de sport sau de monden, romanii se impart mecanic in tabere care se injura si se urasc amarnic.?Si daca cineva scrie intimplator si cu buna- credinta ca laptele e alb – acceptind si respectind opinia ca poate fi si rosu sau portocaliu, cind tii sa bagi vopsea in el –, comentatorii tot se vor imparti in tabere adverse. De regula, una care sustine cu fanatism ca laptele e doar portocaliu, cealalta ca e doar rosu. Ping-pong cu laturi, cit incape (deschid o mica paranteza, ca sa-mi exprim o curiozitate recenta: intre zecile de mii de injuraturi atroce de la comentarii, remarc uneori si cite un „comentariu neaprobat“; ce-ar putea sa fi fost scris acolo, daca cele aprobate imi par inimaginabile si incredibile?!).
Dincolo de lumea virtuala, e cam la fel. Am pina si prieteni care insista sa ma alipeasca cu forta de „raul cel mai mic“, de tabara laptelui portocaliu sau a celui rosu, desi eu fac parte doar din cea care viseaza ca se poate si simplu, ca exista si lapte alb. Am mai spus-o in alte cuvinte, dar simt nevoia sa o repet: am infricosatoarea senzatie ca daca in Romania vorbele si gindurile ar gasi prilejul sa se transforme in fapte, s-ar ajunge mai nasol decit in Rwanda.
In Rwanda (unii poate sa fi vazut macar filmul Hotel Rwanda), primitivismul locului si mai marii colonisti belgieni au creat conditiile necesare pentru cei din etnia tutsi ca sa-i urasca pe cei din etnia hutu – si invers, desi imparteau acelasi pamint, aceeasi limba, aceleasi obiceiuri. Apoi i-au lasat sa se macelareasca la liber, „democratic“.
In 2014, in Romania a inceput un nou an electoral. Aia mari ne indeamna de multa vreme la palme. Stim sigur ca nu exista decit raul cel mai mic, ca laptele e fie rosu, fie portocaliu. Doar naivii isi mai inchipuie lapte alb. De multa vreme, sintem deja impartiti in tutsi si hutu. Si s-a-ntrerupt lumina.