Sau dupa-amiezele nesfirsite din spatele magaziei de la Dolhasca… tot satul parea o incapere enorma mirosind, dupa sezon, ba a tuica de prune, ba a mere coapte… ba a dealuri desfrunzite… a balega de cal sau de vaca, a zgura, a sprit de bufet, a pere putrede, a femei nespalate-n miezul lor viclean si vorace… a eleva Milica venind in zori, pe furis, de la muncitorii din balastiera dupa ce-i fericise frugal in nepasarea ei clandestina… a talas proaspat, rasucit subtire sub rindeaua gazdei care avea si un atelier de timplarie… a fierarie fina de ceasornice reparate de atotstiutoarea mea gazda… a ciuperci culese proaspat, a porcusori pescuiti pentru motani… Pe atunci scriam in nestire… versurile veneau buluc, de abia pridideam sa le trec pe un caiet de geometrie… adoram caietele acelea fiindca aveau si file cu patratele si file albe de trecut pe curat… La sedintele de la raion (Falticenii erau inca raion!), in camera neincalzita in care le tineam, stam in primul rind si ma prefaceam ca luam notite… se vorbea intens despre mortalitatea infantila, vaccinuri, paduchi, necesitatea construirii unor closete in satul de tigani, Gulia… iar eu scriam nonstop versuri, de credeau colegii ca sint foarte constiincios, ca iau notite despre… versuri pe care, ajuns acasa, le bateam la masina Consul… ma costase o leafa, dar eram foarte mindru de ea… In Falticeni ma duceam aproape saptaminal, cu salvarea spitalului, la librarie, dupa noutati… Luam carti cu vraful, nu-mi scapa nimic… si adastam deseori intr-un bar micut, bind tarii violente, privind la infinit lumina cazuta pe peretele imens al unicului cinematograf, ingrijorat de soarta unui pitic ghebos, probabil de la circ, ce bea si dinsul solo, la alta masa… si ridea din cind in cind sardonic, asa, de unul singur… Pe strada treceau harabale cu sifoane albastre… Si ajuns iar in spatele magaziei de caramida, prabusit in sezlong, atipeam cu volumele in brate, rasfoite alene in clipele de trezie… Acolo se adunau, deasupra unei gropi de gunoi, toate mustele lumii, biziind, stoluri-stoluri, muste vajnice, verzulii, de otel, periculoase daca le stirneai din ritualul lor murdar… Linistea era intrerupta brusc de trecerea trenului mixt, tixit de navetiste cu sinii revarsati prin ferestrele vagoanelor damblagite, cu osiile neunse, scirtiitoare la bariera pazita de cantoniera Sultanica… Priveam dealul din dreapta mea pina deveneam eu insumi deal… Ma vizitau parfumuri indecente, necatalogate in nici o enciclopedie… Razele taiau felii fragede de aer… le degustam cu papilele limbii dilatate de reverie…