Ca mai toate stirile care cauta ratingul cu orice chip, si aceasta era trunchiata, prezentind situatia la suprafata ei, ca sa nu zic superficial, lasind a se-ntelege ca ar fi vorba despre interese obscure la capatul carora ar cadea victime minunatii actori mentionati. Povestea completa e, de fapt, o propunere de Ordonanta de Urgenta a Guvernului privind modificarea si completarea altei OUG, din 2008, numarul 189, pentru curiosi, care reglementeaza managementul institutiilor publice de cultura. Toate institutiile publice de cultura, nu numai teatrele! Ce-o fi atit de urgent de se da OUG la OUG nu e limpede, nu se precizeaza nicaieri, nu se cerceteaza, si chiar nu e deloc „de urgenta“ de vreme ce propunerea MCPN dateaza din aprilie anul trecut! Cel putin de-atunci sta postata pe site-ul ministerului de resort! Problema cu modificarile acestea este ca inflamarea pentru citeva cazuri particulare, antementionate, cazute sub focusul presei gratie notorietatii celor in cauza, duce la pierderea din vedere a adevaratelor cusururi ale noii propuneri legislative. Altfel spus, ne concentram prea mult, de fapt exclusiv, asupra paiului si nu mai avem timp, loc si rabdare sa vedem birna! Uite de ce zic asta!
Evaluari „ori de cite ori autoritatea considera necesar“
Una dintre ajustarile fundamentale ale OUG-ului la care fac referire consta in renuntarea la proiectul de management, acel program detaliat, din perspectiva culturala si financiara, pe care cistigatorul unui concurs urmeaza sa-l implementeze pe perioada mandatului sau. Un proiect e o treaba elaborata, care tine de viziune, de cunoasterea bransei si a specificului institutiei ale carei haturi managerul se incumeta sa le preia. Noile norme vorbesc despre un „plan de management“, „documentul elaborat de candidat, ca oferta“, nedefinit prea limpede, dar, recurgind la proprietatea termenilor, mai simplificat, mai schematic decit proiectul de management. Inca si mai interesant este faptul ca, mai zice noua OUG, la medii egale, cistigator va fi candidatul care a obtinut nota mai mare la interviu. La oral! La o proba a carei acuratete e greu de demonstrat si contestat. Favorizind, teoretic, pe cei ce vorbesc mai bine, indiferent cum gindesc si ce urmeaza sa faca practic.
Orice manager de casa de cultura, centru cultural, muzeu, biblioteca, opera, teatru, filarmonica era, firesc, evaluat periodic, de regula la un an si la finalul mandatului, pentru a vedea in ce masura sarcinile institutionale asumate la cistigarea concursului au fost indeplinite. Noile prevederi doresc evaluari periodice „ori de cite ori autoritatea considera necesar“. Exagerind putin, putem anticipa ca autoritatea, adica finantatorul, poate considera necesar zilnic, saptaminal ori lunar, de vreme ce actul normativ deschide atit de larg usa vointei acestuia. Lasind exagerarile de dragul sublinierii la o parte, verificarile anuale sint mai mult decit suficiente, ele facindu-se dupa incheierea anului bugetar. Oricit te straduiesti, nu poti deslusi noima acestei noi norme complet arbitrare, pe care fiecare o va interpreta dupa propria vointa si interesele de moment.
Managerii pot fi si artisti la locul de munca
Pina la intrarea in vigoare a OUG-ul propus, managerii nu au voie sa lucreze ca artisti platiti in institutia manageriata de ei insisi. S-ar fi ajuns in situatia stranie ca managerul X sa negocieze cu el insusi onorariul pentru o regie, de pilda, iar apoi sa semneze si contractul tot cu el insusi. Au fost cazuri! Cind au fost avertizati ca e ilegal, creativi cum sint, doar lucram in domeniul spiritualitatii, managerii-artisti au gasit rapid solutii: se invita reciproc sa lucreze! Si se platesc reciproc! E usor de controlat prin consultarea repertoriilor citorva teatre! Ar fi revelator de vazut statele de plata, sumele! Probabil sint identice! Conform noilor prevederi, managerilor-creatori li se va ingadui sa lucreze si in propria institutie ca actor-regizor-scenograf-balerin sau ce-or mai fi, cu conditia ca onorariul sa nu depaseasca 10 la suta din incasarile nete! Indicata ar fi si limitarea la un numar de colaborari maximale, realizabile in conditiile de timp si responsabilitate pe care activitatea manageriala sa le ingaduie.
Revenind la punctul de plecare al articolului, OUG stipuleaza intr-un alineat special: „contractul de management inceteaza la data implinirii virstei de pensionare“. Dincolo de cazurile particulare nominalizate, regula, coroborata si cu legea pensiilor, ar trebui sa fie, ca orice regula, la fel pentru toata lumea. Adica, fie legiutorul admite exceptii specificate limpede, nu persoane, ci la situatii, or, unde-i lege nu-i tocmeala!
Succesul cultural nu prezinta interes
Daca nu ne lasam dusi de valul emotiilor si citim cu atentie proiectul legislativ, ne dam seama ca sint lucruri esentiale care lipsesc din continutul lui. De pilda, nu face o cuantificare a succesului cultural prin citiva itemi obligatorii, elaborati de specialisti, care sa evalueze performanta ori lipsa de performanta a unui plan de management sau altul. Si nici nu aminteste de obligatiile autoritatii, care trebuie sa-si asume macar pe termen mediu o anumita politica publica, asigurarea finantarii, continuitatea in proiect. Doar orice contract e o intelegere intre parti, nu-i asa?
Galerie foto
