O selectie de George Onofrei
Debut de mandat la Cotroceni al lui Traian Basescu, debut de guvernare a Aliantei D.A. Incepea una dintre cele mai spectaculoase telenovele politice din Romania postdecembrista, sfirsita prin excluderea PDL de la guvernare. Despre „Imposibila unire“ scria Lucian Dan Teodorovici in rubrica sa, „Circul nostru va prezinta:“ „Aflata la primele episoade si, deocamdata, fara un mare succes de public, telenovela ce are drept intriga fuziunea dintre liberali si democrati intr-un prea incapator partid va incepe in curind sa ne tina cu sufletul la gura. De la declaratiile de dragoste facute de liberalul Stoica pina la acceptul "teoretic" al democratului Boc, de la intransigenta tinarului Gusa pina la jocul dublu al capitalistului Patriciu – toate aceste trucuri «artistice» ne vor face sa mincam subiectul pe piine, sa-l discutam in tramvaie si la locurile noastre de munca.
Oricit de neserioasa ar parea aceasta introducere intr-o tema aparent de prima importanta, ea nu face decit sa se plieze pe nivelul la care s-au purtat pina acum «negocierile» de fuziune dintre PNL si PD. Si asta pentru ca, propunindu-si o unire in acest an (mai tirziu ar fi oricum prea tirziu), cele doua partide inca discuta prin intermediul presei si prin parerile personale, extrem de diferite, ale unor membri de partid. Daca pornim de la ce ar insemna propriu-zis fuziunea, discutia ar deveni brusc mai neserioasa chiar decit cea purtata acum prin intermediul presei. Cele doua variante care circula, anume absorbtia PD-ului de catre PNL vs unirea liberalilor si democratilor intr-un Partid Popular, sint ambele lipsite de suport realist“.
Pe cind Gadea nu era atit de Gadea
Radu Pavel Gheo nu avea cum sa intuiasca faptul ca Nicoleta Luciu va deveni un personaj monden mai degraba anodin fata de viitorul star Bianca Dragusanu. Cum nu parea sa intuiasca nici ceea ce avea sa devina „fenomenul Gadea“.
„Fragilitatea vedetelor media de la noi se vede cel mai clar atunci cind pe posturi apar, la ore tirzii, «greii» talk-show-urilor, barbatii (majoritari) care si-au cucerit pozitia de vedete nu prin sini si picioare lungi, ci prin obiectivitate, clarviziune si spirit analitic. Sau, ma rog, prin alte calitati care li s-or cere acestor oameni, fie ei moderatori, invitati sau arbitri ai disputelor televizate. Si s-a vazut foarte bine in campania electorala incheiata anul trecut. Dar de politicieni n-o sa ma leg, fiindca lor nimeni nu le-a cerut inteligenta si cursivitate la televizor, iar cind au avut-o, m-au induiosat pina la lacrimi.
Unii dintre dumneavoastra poate vi-l amintiti si pe Mihai Gadea (parca), moderator de emisiuni politice la Antena 1. Judecind dupa abilitatile etalate pe post, mai ca ai crede ca titularul unei asemenea pozitii in televiziune se trage la sorti, la promotia nu stiu carei cafele. Il prefer pe Marius Tuca, cel ce se poticneste la cuvintele de peste zece litere si la cele latinesti, dar care e autorul nemuritoarei sintagme «liste batute in coaie» (de unde, fiind vorba de controversatele liste ale PSD-ului, se vede ca gura pacatosului adevar graieste)“, scria, in numarul 8 al „Suplimentului de cultura“, Radu Pavel Gheo.
De la academician la administrator
Mona Musca promitea din functia de ministru al Culturii, abia preluata, ca va reforma din temelii acest domeniu, iar increderea mediului cultural si a jurnalistilor de profil se afla la cote care nu mai aveau sa fie intilnite vreodata dupa aceea. „Nu mai vrem academicieni la Minister, vrem administratori“ – aceasta era, in rezumat, gindirea comentatorilor solicitati de revista sa emita puncte de vedere.
„Dupa dezastrul mandatului Theodorescu – scria criticul literar Ion Bogdan Lefter –, noua titulara a portofoliului, Mona Musca, n-are decit o singura solutie: refondarea – practic – a Ministerului, de la redefinirea rolului sau in societate si de la principiile generale de functionare pina la curatarea institutiilor subordonate si la elaborarea unor noi reguli de finantare, de promovare internationala etc. etc. etc. Totul e de regindit: legislatie, criterii, mecanisme, distributii de oameni in sistem. Greu, dar cu o importanta – si paradoxala – circumstanta favorizanta: fiindca dupa pirjol poti reconstrui mai bine si mai frumos ceea ce altfel n-ai fi putut decit sa cirpesti…“
Criticul de teatru Marina Constantinescu isi exprima convigerea ca „s-a terminat cu dictatura bunului-plac, cu gastile si unidirectionarile, cu amestecul politicului in creatie, in sufletul creatorului. Privesc cu optimism si incredere si stiu ca este, poate, unul dintre cele mai complicate ministere la ora asta. Anul acesta mi-am recistigat optimismul si nu sint dispusa sa mi-l pierd prea iute!“, in vreme ce un alt critic de teatru, Cristina Modreanu, adopta un ton ceva mai rezervat, dar tot dominat de incredere in Mona Musca: „Sigur, e nevoie de multa diplomatie intr-o asemenea functie, dar dedesubtul acestei abilitati ar fi bine sa stea hotarirea de neclintit a unui om care stie ce vrea. Eu una cred ca Mona Musca le are pe amindoua“.
„Gasesc orice pretext ca sa nu scriu“
Interviul editiei, realizat de Ana-Maria Onisei, il avea drept invitat pe scriitorul Stefan Agopian: „In principiu, sint un om lenes. Ca orice lenes, caut pretexte sa nu fac nimic. In Bucuresti, pretexte de a sta degeaba se gasesc la tot pasul. Te mai suna cineva, te uiti la televizor, te atrag cartile noi – pe care le primesc saptaminal. Mai sint slujba, circiuma, prietenii, familia… Am doi copii care ma mai piseaza… Imi place foarte mult sa gatesc, si asta poate deveni un alt pretext. Pe scurt, acasa gasesc orice pretext ca sa nu scriu, asa ca ajung sa scriu in Mallorca. Am facut si alte experiente. Am un prieten, pictorul Sorin Ilfoveanu – care in mai anul trecut m-a lasat la el la tara, unde am stat tot trei saptamini, cu ciinele si cu telefonul de aceasta data.
Si-am scris foarte bine…“.
Galerie foto
