— Ii ducem in fata plutonului de executie, sa aiba parte de o moarte demna.
— Dar cum ii ducem, ca par destul de greu de deplasat?
— Va mobilizati cite patru. Faceti targi din scindurile alea de sub streasina. Vreau sa-i vad adunati.
— Ii legam la ochi?
— Crezi ca e nevoie?
— Sincer, nu as vrea sa moara cu imaginea mea tintind spre inima.
— Esti melancolic, soldat? Ti-e mila de inamic, crezi ca lui i-ar fi fost mila de tine daca erai tu cel invins?
— As vrea sa cred ca da. Nu consider ca trebuie sa facem un gest de cruzime, ci doar sa ducem pina la capat in mod demn si umanist acest final de razboi.
— Tu nu cumva esti ala de scrie la gazeta?
— Ba da, sa traiti!
— Esti bun, mai, sa stii. Mi-a placut mult poezia aia despre patrie si mama.
— Se cheama „Mama Patrie“.
— Cum, nu erau doua nume diferite, patria si mama?
— Nu. Asa se cheama, e o licenta poetica, patria vazuta ca mama tuturor ostasilor, cea pentru care la nevoie ne dam si ultima suflare.
— Stai, ca parca stiu si citeva versuri: o, mama, patria ma cheama cu titele zdrelite…
—?Stiti dumneavoastra ceva-ceva, dar nu stiti bine. Poezia e asa: o, mama patrie ma cheama, cu pieptul sfirtecat, iar singele-i se scurge prin solul ei uscat…
— Nu continua, ca ma emotionez. Deci, pe bune, cind te aud recitind despre patrie imi vine sa stau drepti si sa lacrimez. Hai, aduceti inamicii, ca vreau sa-i execut cu mina mea. Pentru mama, pentru patrie si pentru pieptul ei uscat.
— Avem o problema la casa de vizavi, aia cu pungi de plastic in geam. Sint trei copilasi care nu vor sa predea prizonierul. Cica e al lor.
— Spune-le ca risca puscaria pe legea martiala. Cum sa nu-l predea? Aici e pe vrute?
— Am vorbit cu tatal lor. El e dispus sa-l dea, insa fara fular, fara oala si fara matura.
— Nici nu ne trebuie toate astea. Important e sa fie intact la trup, sa-l putem ciurui.
— E intact si e mare, se cunoaste ca au muncit ceva timp la el. Mai bine il dezasamblam si il aducem pe bucati.
— Bine si asa. Citi sint?
— Doisprezece, cu tot cu cel din curtea scolii.
Dupa doua ore…
— Soldati ai patriei, am fost chemati sa ducem acest razboi nemilos. Ati luptat cu dirzenie si sint mindru de voi! Ati dat dovada de buna organizare si spirit de sacrificiu. Nametii au fost mari, dar i-am dovedit. Am demonstrat inca o data utilitatea si profesionalismul armatei romane. Executia acestor oameni de zapada vreau sa fie un exemplu pentru toate iernile ce vor veni. Prezentaaaati bulgarii! Ochiti! Foc!