„Nu mai citesc «Gazeta», dar intru zilnic pe blogul lui Tolontan.“ Ati ghicit: e un alt prieten, cititor – sau fost cititor? – de ziare romanesti si straine. E tipul de om care, atunci cind a ajuns in Germania, unde urma sa fie profesor un an de zile, mi-a scris ca intre primele lucruri facute fusesera un abonament la „Frankfurter Allgemeine Zeitung“ si lectura zilnica a celorlalte ziare, la biblioteca Universitatii din Konstanz. „De ce?“, l-am intrebat atunci. „Fiindca vreau sa invat cit mai bine limba germana!“ Cu alte cuvinte, dragul meu camarad se folosea de pasiunea sa pentru presa, pentru a-si perfectiona o limba straina. Astazi, el, marele consumator de gazetarie, si de aia romaneasca, imi spune, indirect, ca a abandonat produsele media de la noi, dar ca a ramas legat mental-ombilical de unii jurnalisti.
Acum vreo zece ani, daca voiai sa-i faci un portret celui mai drag profesor din ierarhia mea personala, trebuia neaparat sa-i desenezi, in fundal, un teanc de ziare – cam toate de pe piata – si un pachet de tigari. Stiu, aud o intrebare, ce treaba au tigarile aici? Ei, au: ele erau, kentanele lungi, o placere, asa cum era si rasfoitul gazetelor. Domnul despre care scriu rindurile astea e si astazi un consumator pasionat al presei: insa e unul care iti spune ce misto arata ziarele digitale. Evident, alea din afara Romaniei! Nu am idee cum mai stie ceea ce mai scriu cotidienele din Romania, dar teancul acela de ziare a disparut din peisajul personal.
Nu am schitat aici intimplator trei portrete de consumator. Desi diferite prin modul de manifestare, reactiile au o cauza comuna: ruperea extrem de puternicei legaturi dintre devoratorul de presa si mass-media. Un om foarte destept reformula, intr-un alt context dintr-un interviu pe care i-l luam prin 2000, o zicala: „De undeva, ceva i se intimpla la cap pestelui“. Cam asa stau lucrurile si aici. Nu mai spun cine e pestele in situatia data, nici ce i se intimpla si nici care sint numeroasele cauze. Am tot scris despre ele. A venit timpul sa ne oprim putin si asupra efectelor. Iar o parte dintre efecte sint cele pe care am incercat sa le descriu mai sus.
Avem nevoie de informatii si de divertisment, fiindca asa sintem construiti. Informatiile asezate pe baze sanatoase, incarnate in produse autentice, iti construiesc si conditiile unui divertisment de foarte buna calitate. Multi oameni destepti au ajuns sa se refugieze in produsele noilor media, nu neaparat fiindca acestea din urma ofera lucruri de calitate superioara. Au ajuns s-o faca din cauza ca alea „traditionale“ au tras, de la un timp incoace, „pe dreapta“. Iar cel mai ciudat paradox este acela ca, depersonalizindu-se institutional, media clasice mai supravietuiesc doar prin indivizi. Cei care cauta stiri pe Facebook au, in fapt, acelasi comportament ca aceia care cauta „tolontanii“: o „sursa de incredere“, un „produs bun“ au ajuns sinonime cu niste personaje. Cu acelea care fac meseria pe care institutiile au abandonat-o, in buna masura.
P.S.: In Ocolul pamintului in 100 de stiri, Radu Cosasu povesteste cum decupeaza stiri din ziare. Mai mult ca sigur, astazi si producatorii de foarfece au intrat in recesiune.