„Does journalism have a future?“ de Nicholas Lemann, profesor la Columbia Journalism School si jurnalist la „New Yorker“. Mai intii, citeva date: „In Statele Unite, veniturile din publicitate ale ziarelor – de departe, principala sursa de sprijin economic – erau de 63,5 miliarde de dolari in 2000. In 2012, scazusera la 19 miliarde. (In acelasi interval, veniturile din publicitate la Google au crescut de la zero la 46,5 miliarde). Numarul angajatilor in industria de presa americana a scazut cu 44% intre 2001 si 2011. In Uniunea Europeana, profitul ziarelor scade cu mai mult de 10% pe an. In Anglia, circulatia ziarelor a scazut cu peste 25% in secolul XXI. Ar fi greu de gasit o alta industrie care sa treaca printr-o prabusire atit de brusca“. In Romania, vinzarea ziarelor a scazut dramatic in ultimii ani, ajungind astazi la niste cifre ridicole pentru cotidiene cu distributie nationala. Redactiile au fost decimate, jurnalisti foarte buni au ajuns sa traiasca din burse de investigatie venite din strainatate. (Exista in Bucuresti sediul unui trust de presa, care se lafaie intr-o cladire cu etaj din Baneasa. Dupa ce a trecut prin restructurari si concedieri, si-a urcat toti angajatii la etaj, astfel incit parterul pare o uzina parasita. E imaginea perfecta a felului in care arata presa azi.) Declinul poate fi explicat, spune George Brock in cartea lui Out of Print, prin faptul ca jurnalistii au fost multa vreme convinsi de importanta capitala a meseriei lor, fara sa-si dea seama ca erau la adapostul unei economii infloritoare. Dupa care a aparut internetul, iar publicitatea si stirile s-au mutat acolo. „S-ar putea ca in viitor, sa ni se para ciudat ca societatile aveau cite un grup mare de prefesionisti bine platiti, al caror job era sa selecteze si sa furnizeze cuvintele si imaginile la care oamenii se uitau ca sa cunoasca lumea dincolo de ceea ce puteau vedea si auzi cu propriii lor ochi si urechi“, incheie Lemann. Am incheiat si eu.
