Preambul
Afaceristul si creativul Carson a avut de-a face, de-a lungul celor treizeci de ani in care se ocupa de un business extrem de complicat, cu tot felul de clienti. Cu totii voiau sa scoata, cu randament maxim, o imagine buna a produsului lor.
Ce-ar fi fost ca Mr. Carson sa le dea pe mina tot portofoliul sau, lasindu-i sa aleaga cele mai proaste variante? Asta se intimpla de fiecare data: cind salbaticul vede prima oara o piatra colorata si una mai putin stralucitoare, intinde mina inspre prima din ele; nu conteaza, pentru el, necunoscatorul, ca a doua e de o mie de ori mai valoroasa. Prima ii fura ochii. E o regula de baza in viata. Iar cind viata e complicata, iar tie iti pica pe mina un instrument pe care nu-l intelegi, incepi sa arati ca personajul principal din superbul basm „Hainele imparatului“.
Multi dintre dvs. stiu, mai mult ca sigur, ca una dintre uneltele moderne de marketing este reteaua de socializare Facebook. Ca intotdeauna, de la formarea a ceea ce numim „opinie publica“, politicienii au fost printre cei care au incercat – si inca o fac – sa foloseasca toate caile de comunicare in beneficiul propriu. Unii au avut intelepciunea de a-i lasa pe profesionisti sa le transmita mesajele, altii – cei mai multi – s-au apucat sa faca singuri treaba asta. Ceea ce iese, de cele mai multe ori, este un dezastru.
Unii nu stiu sa scrie romaneste – relevant e cazul doamnei ministru Grapini, iar altii confunda paginile personale cu cele publice, transformindu-i in prieteni pe cei care le apreciaza comentariile si in dusmani pe cei care le contesta afirmatiile. Un comportament talibanic al unor personaje politice care folosesc, iata ironia!, un instrument democratic.
Postambul
Am multi „prieteni de Facebook“ care au intrat in hora politicii. Am certitudinea ca unii sint oameni inteligenti. Insa, urmarindu-le postarile si comentariile, ii suspectez ca desteptaciunea nu ii viziteaza prea des. Altfel, nu-mi pot explica nonsensul in care se balacesc zi de zi: lanseaza cite o remarca acida la adresa adversarilor politici, in urma careia se aduna un viespar de zumzaieli aprobatoare; sa te fereasca sfintul sa scrii ceva impotriva „parerii“ autorului si a fanilor sai; esti imediat retrogradat la gradul de „hater“, de „neica-nimeni“, de „ala care e cu ailalti“, de, ce sa o mai cotim, „imbecil“, „timpit“, „cretin“, de individ incapabil sa vada calea, adevarul si viata. Domnilor, sinteti ridicoli! Daca v-ati facut conturi de Facebook in scop politic, inseamna ca ar trebui sa aveti capacitatea de a primi si lovituri in plex, in testicule sau in orice alta zona sensibila, fireste, din punct de vedere politic. Inseamna ca vreti sa va apropiati de comunitatea din care faceti parte cu onestitate, cu buna-cuviinta si cu intelepciune. Si, nu uitati, cu umor! Inseamna, nu in ultimul rind, ca vreti sa-i atrageti de partea domniilor voastre – daca sinteti cu adevarat politicieni – si pe nehotariti sau pe cei „de dincolo“. Altfel, cum graieste o celebra replica din Star Trek, „resistance is futile“.
Ati cumparat pietricele colorate, o sa culegeti bolovani. Succes!