Ce reprezinta aceasta institutie din trecut azi? Daca in anii ’70-’80 ea a fost o palarie mare pentru toti artistii din acea perioada, de la cei de propaganda pina la cei profesionisti si decenti, dupa caderea comunismului, ea nu s-a reformat, raminind cantonata in sustinerea unei arte comerciale, tributare artelor traditionale, ori catre realizarea de proiecte de arta publica de o calitate artistica indoielnica. Exista multe voci critice care spun ca cei ce conduc Uniunea Artistilor Plastici au transformat-o intr-un mega SRL artistic cu ramificatii catre zona puterii politice.
Dorinta puternica de depasire a izolarii
In opinia mea, evenimentele cele mai vizibile de pe scena romaneasca in anul 2006 au fost cele trei bienale internationale de arta contemporana: Periferic de la Iasi, ajunsa la cea de-a 7-a editie, si mai tinerele bienale din capitala: Bucharest Biennial 2 si Bienala Tinerilor Artisti. Situatia este oarecum paradoxala: in ciuda faptului ca avem putini artisti si foarte putini curatori sau critici, exista o puternica dorinta de depasire a izolarii noastre prin organizarea de evenimente internationale care sa asigure vizibilitate si interes. Daca in cazul Periferic-ului, explicatia trebuie nuantata si prin dorinta organizatorilor de a dezvolta si integra scena artistica locala intr-un circuit international, in cazul bienalelor bucurestene, dorinta de a pune Bucurestiul pe prima scena a marilor centre de arta din lume a fost spusa explicit de organizatori. In cazul Iasului, pot spune ca Periferic-ul va evolua catre un eveniment de anvergura medie, cu o puternica dimensiune de experiment si cercetare a conditiilor si a modului de functionare a artei intr-un context marginal. Pe termen lung, cred ca, pe acest teritoriu mic, fiecare dintre organizatori va trebui sa isi defineasca cit mai clar profilul proiectului sau. Euforia descoperirii de catre lumea artei a Romaniei, legata si de contextul politic al integrarii noastre in Uniunea Europeana, va fi de scurta durata. Dupa aceasta situatie tranzitorie, vor ramine doar initiativele cu identitate si substanta care vor sti sa faca “slalom” printre factorii conjuncturali externi, de la comenzi politice pina la ademenitoarele oferte din lumea comerciala.
Consolidarea unei “upper middle class” romanesti
Anul 2006 a marcat o schimbare si in peisajul galeriilor de arte vizuale din tara. In Bucuresti, pe linga Galeria Noua, spatiu deja consacrat si cu un program international de evenimente, si Muzeul National de Arta Contemporana-MNAC, au devenit tot mai prezente noi galerii comerciale, fapt care arata ca a aparut o piata de arta, cu posibilitate de dezvoltare in special in Bucuresti si alte orase mari din tara. Acest fapt este legat si de consolidarea unei “upper middle class” romanesti, cosmopolite, care are un stil de viata occidental si care a inceput timid sa investeasca si in arta contemporana. Dintre galeriile bucurestene as mentiona in special H’art Gallery si Galeria Posibila, iar la Cluj Galeria Plan B. Galeriile Protokoll de la Cluj si Vector de la Iasi au continuat si in 2006 proiectele lor de studiu al artei critice.
In plan editorial, anul pe care il incheiem a marcat aparitia unor noi reviste de arta contemporana. Pe linga revista “Idea”, publicata la Cluj si consacrata international, au aparut revista “Vector” la Iasi si revistele “Pavilion” si “Omagiu” la Bucuresti. Aceeasi scena mica de la noi are privilegiul de a fi prezentata de patru publicatii cu profiluri diferite, dar cu ambitii si realizari profesionale. Daca “Idea” si “Vector” sint orientate catre platforma critica, incluzind analize si dosare teoretice, “Omagiu” este o revista de “lifestyle vizual”, care din aceasta toamna isi propune redefinirea profilului sau, iar “Pavilion” vrea sa aduca publicului romanesc “numele mari” de pe scena internationala.
In finalul acestui succint bilant, as mentiona un lucru poate nevazut de multi: artistii ori criticii nascuti in Romania, dar formati in strainatate si care au o cariera profesionala de succes au dezvoltat proiecte in tara.
Marius Babias, Andrea Faciu, Andrei Siclodi, Stefan Constantinescu au participat sau au creat proiecte artistice in Romania, fapt care nu era posibil acum citiva ani.
Acesta ar fi si semnalul optimist pe care l-as da, si anume faptul ca scena romaneasca este intr-un proces de maturizare si profesionalizare, ceea ce asigura in sfirsit un “plug-in” real cu lumea…