Sala Studio a TNB. Pe scena, un lac secat, un ponton, stuf de jur imprejur, scheletul unei raposate barci. Se aud broastele, se ridica aburul. Un sfert de ora de asteptare asa – si nu ai cum sa nu te simti ca un personaj din Pescarusul, seara, pe mosia lui Sorin. Astepti pe malul lacului, unde s-a improvizat o scena: „In stanga si in dreapta scenei, tufisuri“. Si aproape ca auzi: „De ce umbli totdeauna in negru?“. „Port doliu dupa viata mea.“
Luminile se sting, in stuf se aprind perechi de puncte rosii, intocmai ca-n piesa din piesa lui Cehov, doar ca groaznicul animal nu mai este doar unul. Spaimele s-au multiplicat. Patrundem in poveste – patrundem in povesti.
Spectacolul este alcatuit din diferite mici istorii, de cele mai multe ori pe scena se afla doar doua personaje, cel mult trei. Povestile cuplurilor – sot si sotie, mama si fiica, sora si frate – vor glisa facandu-si loc una alteia, pana ce toate se vor uni viguros. Nu avem aici doar niste povesti cu fir comun, ci unele care se imbina perfect si dau un raspuns precis pana la capat. Daca de obicei drumurile se rasfira din marea poveste, de data asta lucrurile merg in sens invers. Pornim ca din varfurile tremuratoare ale crengutelor unui copac, coboram usor, ca sa ajungem pe ramuri solide si sa ne trezim la final jos, langa tulpina groasa si aspra a povestii, pe pamantul uscat.
„Ca si cum nimic nu ne-ar apartine“
Cine sunt cele douasprezece personaje? Finn (Marius Manole), un agent de asigurari care nu mai vrea sa se trezeasca. Sora lui, Linda (Aida Avieritei), cea care vede un lup – animalul frumos, plin de chiciura, venind dinspre padure spre ea. Mama lor, Elke (Liliana Ghita), internata intr-un azil, suferind de „cataractica“, fugind de prezent, de boli si de moarte, de realitatea imediata („Mi-au furat telescopul. Telescopul meu astronomic ala mic“, cel cu care tinea lumile astea departe). Sotii Monika si Thomas (Medeea Marinescu si Mihai Calin), ea visand sa ajunga sefa la vreun magazin din Olanda („La Amsterdam!“ parca ne trimite spre „La Moscova, la Moscova!“), iar el fiind un politist care isi iubeste sotia, dar nu se poate impotrivi despartirii, chiar daca la mijloc este un copil (Aris Banutoiu). Sotii Schmidt (Ana Ciontea si Cornel Scripcaru), cei care zaresc un animal in gradina, ce sa fie, ce sa vrea, de ce ii spioneaza, ce animal si-ar permite sa le tulbure linistitele, cuminticile vieti? Alt cuplu, al unei minore insarcinate, tulburata Mira (Irina Antonie/Diana Roman), si al iubitului ei mai in varsta, Josef (Claudiu Bleont). Prietena Mirei, Gabi (Natalia Calin), gregara vanzatoare la un magazin second-hand, si prea plictisitul ei prieten, Rainer (Conrad Mericoffer), in cautarea unui apartament si, in cazul ei, a fericirii. O femeie care isi asteapta barbatul plecat dintr-o camera de hotel acum 29 de ani, cantareata de local prafuita, cu aripi de flori ofilite. Ea, Ira Davidoff (Diana Dumbrava), va fi cea care, cu un oftat, va decreta ca „trecem prin viata ca si cum nimic nu ne-ar apartine. Ca si cum am fi hoti“.
Mangaierea unui genunchi care pleaca
Toate aceste povesti de suflet aparent simple, spuse cu umor pe un fundal sumbru, se complica treptat si se leaga intre ele, duc catre nefericire la puterea a doua si crima. Rasul dezlantuit colo si colo se frange in gesturi delicate, subtile, in tristeti si spaime care coloreaza fundalul acestui tablou de viata.
Un asemenea gest infim, o cochilie suspendata care inchide singuratatea fiecaruia dintre noi – la intersectia dintre doua povesti, mama Elke ii propune Irei sa iasa si ele candva impreuna. Dar Ira o invita, rece, la unul dintre spectacolele ei de la local. Femeia care isi asteapta barbatul de 29 de ani sta in picioare, in rochia stralucitoare. Batrana, asezata pe ponton, strivita de invitatia inutila, intinde mana si rasfata in treacat genunchiul mai tinerei femei care pleaca.
Spectacolul acestor perechi nepotrivite, chinuite, este la apogeu in splendidele tablouri dinspre final cand toate personajele se afla pe scena. Se canta si se danseaza. Ce comedie…
Viata-i frumoasa, nu o strange de gat!
Adorate de public, smulgand ropote de aplauze, Liliana Ghita si Natalia Calin.
Cea dintai, interpretand-o pe mama din azil, Elke, personaj adorabil, induiosator si amuzant pana la cer, in care n-ai cum sa nu recunosti, si legat la ochi, un personaj suta la suta marca Afrim, in genul celui interpretat de Coca Bloos in povestiri despre nebunia (noastra) cea de toate zilele.
Natalia Calin joaca un personaj atat de romanizat, incat e inimaginabila partitura originala. Putem banui ca nicaieri acest personaj nu s-a mai bucurat de atata succes ca la TNB, unde Gabi, leopardina vanzatoare vorbiaste ardeleniaste, e iute, apriga si innebunita sa demonstreze ca „viata-i frumoasa“ (ca ea!), chiar daca iubitul te strange noaptea de gat, no, o tarica, ase. Intregul text este minunat tradus si adaptat.
Interpretarea lui Mihai Calin ne trimite iarasi la Cehov, care ii scria Olgai Knipper, sfatuind-o in legatura cu rolul din Trei surori: „ai grija, nici o clipa nu trebuie sa ai o figura trista; contrariata da, dar nu trista. Oamenii care poarta de mult in suflet o durere s-au obisnuit cu ea si se multumesc sa fluiere incetisor si sa fie adesea ganditori“. Confruntat cu vestea ca se vor desparti, sotul, care s-a chinuit destul in incertitudini, declara ca nu simte nimic. „Ciupeste-ma!“, ii spune sotiei. Iar ea, sotia infidela si dornica de plecare, e cea care se va agata disperata de el.
Marius Manole face un rol discret si dificil, mai mult coregrafic, cu imagini surprinzatoare si o iesire din scena cumplit de frumoasa, amintind de moartea lui Hazel Shade din Pale Fire. Fiecare actor in parte este, de altfel, foarte inteligent pus in valoare si ne pare rau ca putem aminti aici doar cativa.
Splendid spectacol al fragilitatii noastre de zi cu zi, al rasului colectiv pe sub care ni se petrec tragediile cand (nu) ne este lumea mai draga, Hoti este o defilare seducatoare, energica si plina de culoare: aceste personaje jefuite de vii poarta doliu dupa viata lor imbracate colorat si starnindu-ne vinovate hohote de ras.
Regia: Radu Afrim. Traducere: Cosmin Dragoste. Scenografie: Andreea Sandulescu. Asistent scenografie: Daniel Paun. Muzica: Vlaicu Golcea. Coregrafie: Andrea Gavriliu. Distributia: Marius Manole, Aida Avieritei, Liliana Ghita, Mihai Calin, Medeea Marinescu, Cornel Scripcaru, Ana Ciontea, Claudiu Bleont, Diana Roman, Irina Antonie, Natalia Calin, Conrad Mericoffer, Diana Dumbrava si copilul Aris Banutoiu.
FOTO: Radu Afrim