Imi amintesc ca la lansare cineva a intrebat daca exista si scriere necreativa. Fireste! Cu totii o practicam atunci cand redactam o cerere, cand dam o declaratie pe proprie raspundere, cazuri in care obligatoriu ne conformam unor stasuri. Cu scrierea creativa e altceva. Fiecare gen artistic isi are rigorile proprii, acele cadre generale, specifice, care il diferentiaza. Un „abc“, ajustat si el de-a lungul timpului, dar care conserva cateva constante fundamentale. Asa e si in cazul textului pentru teatru. „Teatrul nu e literatura“, afirm pe post de slogan al modulului, sau, in orice caz, e o specie aparte. Asertiunea nu e un element de marketing, cuprinde mult adevar. Rostul unei piese e sa existe pe scena prin intermediul interpretilor care-o desprind din pagina si ii dau tridimensionalitate intr-un spectacol, pentru un public prezent fizic in sala.
Ce cultiva scrierea creativa? Imaginatia! Visatul cu ochi deschisi pe o tema aleasa sau impusa e cea mai buna tehnica de-a ne mentine gandirea vie, proaspata. Ce mai cultiva scrierea creativa? Capacitatea de-a improviza. De regula, pe o tema data, in fragmente de mai mica ori mai mare intindere. Oricui ii fac bine parasirea rutinei cotidiene si exersarea puterii de-a fabula. De-a crea situatii si personaje imaginare, dar verosimile. Improvizatia e folositoare si in contexte de viata reala, atunci cand ajungem in conjuncturi din care trebuie sa iesim prin solutii originale. Ne invata cum sa gestionam o ipostaza, cum sa iesim cu brio dintr-o circumstanta neasteptata.
Finalitatea cursului? Pentru cei pe care ii tin fortele, un mini-text, o sceneta, un monolog. Pentru ceilalti, satisfactia de a fi cunoscut teatrul din interiorul sau, prin prisma elementului care a constituit, aproape doua milenii, kilometrul zero al artei scenice. Pentru amatorii de provocari, placerea de a da ghes unui hobby. Nu eliberam certificate de absolvire. Atelierele acestea trebuie privite ca o modalitate agreabila si constructiva de petrecere temporara, pachetul include sase intalniri saptamanale consecutive, a timpului liber. Ca un cadru de a afla noutati relative la un domeniu despre care cineva vrea sa stie mai multe. Mizam pe spontaneitate, intuitie, flexibilitate spirituala, capacitate de socializare. Teatrul e o forma de comunicare si de intalnire. La final, toti participantii vor fi spectatori mai buni. Cei talentati si tenace vor avea sansa sa-si vada textul publicat sau jucat. Il pot trimite la concursurile de dramaturgie din tara. Nu are sens sa amagim pe cineva ca se poate trai din scris teatru in Romania acestui moment. Si nu numai in Romania. Matei Visniec, cel mai jucat autor roman de expresie franceza, ale carui piese au fost puse-n scena peste tot in lume, are de ani de zile un angajament de jurnalist cultural la RFI Paris.
Cadrul? Locul ales de organizatori e expozitia de istorie a teatrului de la Muzeul „Mihai Eminescu“ din Copou. Pare apasatoare atata istorie, nume sonore precum Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Agatha Barsescu, Aglae Pruteanu, Miluta Gheorghiu, Teofil Vilcu! Am planificat insa sa intram si intr-o sala de teatru, pentru a prelua din energiile ei benefice, pentru a fi mai aproape de scandura scenei, careia ii este destinata dramaturgia. Nu exclud nici un cadru mai putin scortos, o cafenea, de exemplu, cu atat mai mult cu cat entertainmentul de club e atat de apreciat de tineri.
Prin luna mai, va fi show
Cursuri, scoala, profesori suna didactic si formal. „Scoala de bune maniere literare“ nu e o scoala in acel sens al sintagmei. La modulul text dramatic prefer sa le numesc intalniri, iar discutiile vor urma metoda socratica, a conversatiilor intre parteneri egali de dialog. Trainerul are ceva mai multa expertiza, responsabilitatea ghidarii ii apartine, dar invatarea e intotdeauna un drum cu dublu sens. Toata lumea invata de la toata lumea. Preferabil, fata-n fata, dar putem comunica si online, pe Skype. La fel ca anul trecut, structura cursului se va plia pe cursanti, pe personalitatile, dorintele, varsta, preocuparile lor. Vom lucra si diferentiat, ideea e de laborator foarte deschis la potentialul fiecaruia.
Vom incerca sa intelegem cum devine un fapt de viata subiect de teatru, iar oamenii reali, personaje? Cum se alege o actiune care sa-i intereseze si pe altii. In teatru, scrii pentru un public care trebuie sa fie acolo in sala, in fata sau in jurul actorilor in timpul reprezentatiei. Cum se construieste un dialog? Ce presupune teatralitatea? Si cate si mai cate.
Pe cei care sunt deja in campul muncii, scrierea creativa ii poate ajuta sa se relaxeze. Nu vom avea teme de casa, nici lucrari de control. Nu punem note, nu e concurs, competitia e doar cu sine insusi. Studentilor ori elevilor le va completa orizontul teatral. Nu va fi ca la cursurile de la Royal Court Londra, pe unde au trecut multi dintre cei cotati in prezent de mare succes, nici ca la masteratele de scriere dramatica de la Bucuresti, Cluj ori Tg. Mures. Prin luna mai, va fi show! Pana atunci, la „Scoala de bune maniere literare“, sectiunea „Text dramatic“, ne vom juca aplicat de-a scrierea unei piese, de-a teatrul si mecanismele lui textuale.