Dar, scrie „Slate.fr“, daca esti fan al unei saga literare, esti obisnuit sa astepti o perioada mare de timp intre doua episoade. Este, de exemplu, ritmul impus de Dumas in secolul al XIX-lea: Cei trei muschetari a aparut in 1845, Dupa douazeci de ani in 1846, iar Vicontele de Bragelonne in 1847. In zilele noastre, fanii lui Harry Potter au trebuit sa suporte aproape acelasi ritm.
Dar, astazi, editorii isi pun intrebarea daca nu e mai oportun sa nu mai astepte aparitia unei carti si transformarea ei in bestseller pentru a arunca pe piata un al doilea volum.
Exemplu: „New York Times“ anunta ca Annihilation, primul volum al unei trilogii fantasy scrisa de americanul Jeff VanderMeer, a fost lansat in februarie si va fi urmat in mai de al doilea volum, Authority, si in septembrie de al treilea, Acceptance. In Franta, Editura Albin Michel incepe sa faca la fel, lansand la distanta de cateva luni cele trei volume ale unei noi trilogii, Muchachas, de Katherine Pancol.
„Practica de a lasa cate un an intre aparitiile volumelor unei serii se estompeaza tot mai mult pe masura ce si editorii incep sa reactioneze la acelasi impuls care cere un raspuns imediat la suspansul intrigii, impuls care provoaca fenomenul de «binge-watching» in cazul unor serii TV precum House of Cards“, scrie „The New York Times“.
Aceasta nevoie, noteaza „Slate“, a existat dintotdeauna: orice roman foileton din secolul al XIX-lea, cele cinci volume ale Mizerabililor, cele trei ale Stapanului inelelor. Este o precipitare accentuata de accelerarea ritmului de viata si de consum. Dar, in acelasi timp, ea este dictata si de politicile editoriale din ultimii ani.
Un roman nu este un serial TV
De la triumful lui Harry Potter incoace, editorii au incercat sa multiplice acest succes, lansand pe piata numeroase serii de gen precum Amurg, Jocurile foamei, Fifty Shades of Grey sau Millenium.
Marea problema: un roman nu este un serial TV. Un roman este scris (deocamdata) de o singura persoana. In spatele unui serial exista, in schimb, o intreaga echipa de mai multi regizori si mai multi scenaristi care permit realizarea episoadelor in paralel.
In cazul trilogiei Muchachas de Katherine Pancol, editorii au avut la dispozitie un unic volum de mai multe mii de pagini ce a fost decupat in trei carti. A astepta scrierea unei intregi saga inainte de a o publica nu este lipsit de riscuri: poti, ca editor, sa pierzi „momentul“. „Oare Harry Potter ar mai fi avut acelasi succes daca ar fi fost publicata in 2007?“, se intreaba „Slate“.
O alta solutie ar fi crearea unor echipe de scriitori care sa produca volume la fel cum sunt produse episoadele unui serial. Evident, asta nu va da mari opere literare, dar metoda ar putea functiona pentru marile saga de succes.
Care ar fi avantajul unui asemenea sistem (dincolo de a produce incasari editurilor)? Ar multiplica seriile de succes, ceea ce ar aduce oamenii in librarii si i-ar pune in contact cu alte carti, este de parere „Slate“.