Noul presedinte al AMPAS, Cheryl Boone Isaacs, care incepand din 2013 e primul presedinte de culoare al acestei institutii, a anuntat pe scena ca in 2017 AMPAS va deschide un Muzeu al Filmului, din care am vazut deocamdata niste desene futuriste. Ca AMPAS are un director femeie s-a vazut si din faptul ca ceremonia a fost una dintre cele mai reusite din ultimii 20 de ani. Scenografie frumoasa pe scena, regie fluida, glume bune din partea gazdei Ellen DeGeneres, momente muzicale putine si de calitate (Pink a cantat foarte bine Somewhere Over the Rainbow, editia omagiind 75 de ani de la premiera filmului Vrajitorul din Oz). Cei care au inmanat premiile au fost mai ales actori cu multi ani de truda pe ogorul Hollywood-ului: Robert De Niro, Harrison Ford, Kim Novak, Sally Field, Kevin Spacey, Glenn Close, Daniel-Day Lewis, Goldie Hawn, Whoopie Goldberg, Bill Murray. Sidney Poitier nu putea lipsi de la momentul recompensarii pentru prima data in istorie cu Oscarul suprem a unui film despre sclavie realizat de un cineast de culoare. Poitier, care a fost in 1963 primul actor de culoare premiat cu Oscar (pentru Lilies of the Field/Crinii campului), a avut decenta (proverbiala) de a nu servi un discurs sforaitor, cum probabil se asteptau unii. „E incurajator si revigorant, tineti-o tot asa cu munca dumneavoastra minunata!“, a spus actorul in fata unei sali in picioare.
Ce-i drept, sala s-a ridicat de multe ori in picioare, regizorul evenimentului incurajand-o probabil sa fie cat mai spontana si mai vesela (acolo unde era cazul). Mana de femeie a lui Cheryl Boone Isaacs s-a simtit si in eliminarea muzicii instrumentale care pana acum intra peste vorbitorii cu un discurs de multumire prea lung, facandu-i si mai crispati. Fara aceasta sabie a lui Damocles, premiantii au vorbit mai bine ca in anii trecuti. Cel mai de neoprit a fost Matthew McConaughey, care a asteptat vreo 20 de ani Oscarul pentru interpretare. Actorul e la fel de lipsit de modestie cum ii e si prestatia din Dallas Buyers Club – unde isi exhiba fizicul emaciat (a slabit 18 kg pentru rol). Din fericire, a fost premiat pentru rol secundar si Jared Leto, mult mai nuantat intr-un rol mai dificil din acelasi film. Veti avea ocazia sa ii vedeti pe amandoi incepand din 7 martie, cand Dallas Buyers Club intra si in cinematografele romanesti.
Viata e nedreapta
Oscarurile din acest an n-au fost o surpriza pentru nimeni – poate nici macar pentru castigatori si nominalizati. Totusi, 12 ani de sclavie a luat nu doar Oscarul pentru cel mai bun film, ci si pe cel pentru scenariu, deturnand asteptarile celor care credeau ca la categoria scenariu adaptare ar fi trebuit sa castige Philomena. Cel mai premiat film al editiei a fost insa Gravity, care a fost recompensat – in mod asteptat – pentru regia lui Alfonso Cuarón (acesta a luat si Globul de Aur pentru regie, precum si premiul Sindicatului Regizorilor Americani), dar si la categorii tehnice: imagine, montaj, montaj sunet, mixaj sunet, efecte vizuale, coloana sonora. Trei sferturi din gala a fost gala Gravity si putin n-a lipsit sa te astepti ca tot Gravity sa fie anuntat si la categoria cel mai bun film. Dar politica a fost in acest an mai importanta decat orice. Cei aproximativ 6.000 de membri ai AMPAS au digerat bine logo-ul campaniei de promovare organizate de distribuitorul Fox Searchlight pentru 12 ani de sclavie – „It’s time!“. Cu un presedinte de culoare in fruntea tarii, cu un presedinte de culoare in fruntea AMPAS, era aproape imposibil de imaginat un alt castigator in afara lui 12 ani de sclavie. (Daca n-ar fi existat filmul lui Steve McQueen, Majordomul/The Butler ar fi fost vizibil macar in mai multe nominalizari. Asa, n-a avut nici macar una.)
Asta e situatia! Ce mai conteaza ca un film ca Inside Llewyn Davis, de trei ori mai bun ca 12 ani de sclavie, a fost nominalizat doar la imagine si montaj sunet? (N-a avut loc pe lista nominalizarilor de la cel mai bun film unde un loc din cele 10 posibile a fost lasat liber.) Ce mai conteaza ca Robert Redford a fost si el lasat pe dinafara cand Matthew McConaughey a fost premiat nu atat pentru cele 18 kg date jos, ci mai ales pentru ca a jucat un bolnav HIV care lupta in anii ’80 cu sistemul pentru o medicatie corespunzatoare, intr-un film inspirat dintr-un caz real? In 2008 Mickey Rourke a pierdut Oscarul pentru rolul formidabil din Luptatorul/The Wrestler in favoarea lui Sean Penn care, corectitudinea politica o cerea, trebuia premiat pentru rolul politicianului gay Harvey Milk din Milk. Altfel, Rourke ar fi castigat. Asa si in acest an: in alte conditii ar fi avut loc si superbul Inside Llewyn Davis la masa.
Viata e nedreapta. Unele lucruri insa se repeta. Jennifer Lawrence a luat o tranta si cand a urcat anul trecut sa-si ridice premiul, si acum (doar ca in acest an a cazut mai dosit si nu a luat premiu), dar Ellen DeGeneres a avut grija sa anunte pe toata lumea. Tot DeGeneres a blocat timp de cateva minute Twitterul cu poza ei de grup la care au aderat, pe loc, Jennifer Lawrence, Brad Pitt, Meryl Streep si alte vedete din primele randuri ale salii. Poate mai simpatica a fost ideea de a comanda pizza si de a le pune pe vedete s-o plateasca, nu doar sa manance. „Nu te gandi ca se uita o lume intreaga, da si tu cat crezi“, i-a spus gazda ceremoniei lui Harvey Weinstein care, mana larga, a scos 200 de dolari pentru trei pizze. Mai realist, Brad Pitt a dat numai 20.
Marele perdant al evenimentului a fost Teapa in stil american/American Hustle (titlul in romana i-a purtat ghinion) care n-a avut nici o sansa la nici o categorie. Peste tot a fost alt concurent mai interesant – inclusiv la scenariu original, unde AMPAS a mers pe urmele Asociatiei Presei Straine de la Hollywood premiindu-l pe Spike Jonze pentru Ea/Her, film mai laudabil prin concept decat prin scenariu. Nici Lupul de pe Wall Street/The Wolf of Wall Street nu a luat vreun premiu. La categoria documentar de lungmetraj membrii academiei au preferat mult prea seriosului The Art of Killing (care a fost documentarul anului in Europa), 20 Feet from Stardom, un film american mult mai accesibil si mai dolce farniente despre solistii care fac backing vocals si traiesc in umbra vedetelor. La grande bellezza a castigat la categoria film strain, ceea ce a fost oarecum o surpriza pentru ca, desi filmul lui Paolo Sorrentino era dat ca favorit, academia ar fi putut premia filmul belgian The Broken Circle Breakdown, care avea toate ingredientele necesare Oscarului pentru film strain: copii bolnavi de cancer, dragoste, moarte si muzica bluegrass.
Palmares
CEL MAI BUN FILM: 12 ani de sclavie/12 Years a Slave
REGIZOR: Alfonso Cuarón (Gravity/Gravity 3D: Misiune in spatiu)
ACTOR ROL PRINCIPAL:Matthew McConaughey (Dallas Buyers Club)
ACTRITA ROL PRINCIPAL: Cate Blanchett (Blue Jasmine)
ACTOR ROL SECUNDAR: Jared Leto (Dallas Buyers Club)
ACTRITA ROL SECUNDAR: Lupita Nyong’o (12 ani de sclavie/12 Years a Slave)
SCENARIU ORIGINAL: Her/Ea – Spike Jonze
SCENARIU ADAPTARE: 12 ani de sclavie/12 Years a Slave – John Ridley
IMAGINE: Gravity – Emmanuel Lubezki
MONTAJ: Gravity – Alfonso Cuarón, Mark Sanger
FILM STRAIN: La grande bellezza de Paolo Sorrentino (Italia)
SCENOGRAFIE: Marele Gatsby/The Great Gatsby – Catherine Martin, Beverly Dunn
COSTUME: Marele Gatsby – Catherine Martin
MACHIAJ SI COAFURA: Dallas Buyers Club – Adruitha Lee, Robin Mathews
COLOANA SONORA: Gravity – Steven Price
MELODIE ORIGINALA: Frozen – Kristen Anderson-Lopez, Robert Lopez („Let It Go“)
MIXAJ SUNET: Gravity – Skip Lievsay, Niv Adiri, Christopher Benstead, Chris Munro
MONTAJ SUNET: Gravity – Glenn Freemantle
EFECTE VIZUALE: Gravity – Timothy Webber, Chris Lawrence, David Shirk, Neil Corbould
DOCUMENTAR LUNGMETRAJ: 20 Feet from Stardom – Morgan Neville
DOCUMENTAR SCURTMETRAJ: The Lady in Number 6 – Malcolm Clarke, Carl Freed
ANIMATIE: Frozen
ANIMATIE SCURTMETRAJ:Mr. Hublot – Laurent Witz, Alexandre Espigares
SCURTMETRAJ FICTIUNE: Helium – Anders Walter