Asezamantul exista prin grija mostenitorilor lui George Löwendal, baronul de odinioara, pasionat slujitor al plasticii si teatrului, peste a carui activitate istoria artelor din Romania a trecut cam usor. Omitandu-i contributia reala, asezandu-l in cuvinte-tipar, fara sa se intereseze si preocupe cu aplicatie de intregul univers al creatiilor sale. Mi-am amintit de activitatea lui George Löwendal si a urmasilor sai saptamanile trecute, citind in presa informatii despre comemorarea desfasurata la Paris, la Biblioteca Nationala a Frantei, departamentul de arte ale spectacolului. Nu e nici prima si probabil nici ultima oara, din pacate, cand o personalitate legata atat de puternic de cultura romana se bucura de atentie publica si de onoruri spirituale postume prin alte parti ale Europei ori ale lumii mai mult decat la ea acasa. E una dintre atitudinile autohtone aproape tipice, alaturi de aceea de a o lua mereu de la zero. In fond, sunt tipuri de reactie paguboasa legate, se genereaza una pe alta, fracturand continuitatea. Ocazia rememorarii lui George baron Löwendal in orasul luminilor a fost jumatatea de secol trecuta de la moarte, iar fermentul evenimentului a fost nepoata domniei sale, Ariadna Avram, care anima si Fundatia bucuresteana.
Initiatorul primului teatru cult de papusi din Romania
Personalitatea lui George Löwendal s-a format prin asimilarea unor componente de valoare provenind din mai multe culturi. Nascut la Sankt Petersburg in 1897, intr-o familie nobiliara, George Löwendal si ai lui au fost purtati de istoria vremii la Kiev, Vilnius, Cernauti, Chisinau, Hotin, Soroca, Balti, Gura Humorului, Bucuresti, Timisoara, Craiova, Braila etc. Mediul spiritual care l-a amprentat cel mai vizibil, benefic a fost acela al avangardelor ruse de inceput de secol XX, consonante ori, in anumite directii, chiar in avansul celor apusene.
Arhiva profesionala a artistului a fost conservata cu grija de urmasi in perioada comunista, iar acum se afla la sediul fundatiei, putand fi consultata de cercetatori si curiosi. Edificatoare sunt marturiile documentare legate de activitatea sa scenografica, arta cu care legaturile lui Löwendal au inceput prin anii ’20 ai secolului trecut. Membrii familiei spun ca avea si calitati actoricesti, transmise genetic si uneia dintre fiice, care a ales cariera interpretativa. La Teatrul National din Cernauti, unde a lucrat noua ani, 1926-1935, i-a avut colegi pe Aurel Ion Maican, Victor Ion Popa, G.M. Zamfirescu, cu care a facut echipa de creatie. Tot acolo a pictat cortina teatrului cu un model neobisnuit, avangardist si a imaginat scenografii extrem de inovative la vremea aceea pentru texte de Shakespeare, Tolstoi, Gogol, Molière, Cehov, Pirandello etc., combinand cu originalitate elemente constructiviste, cubiste, expresioniste. Si imaginand, in conditii tehnice putin evoluate, solutii scenotehnice ingenioase: pentru Crima si pedeapsa, decoruri glisante pe sine; pentru R.U.R de Karel Capek, prima turnanta.
Caracter de pionierat a avut si initiativa baronului George Löwendal de a infiinta, in 1928, primul teatru cult de papusi din Romania, ca sectie a Teatrului National din Cernauti. Initiativa demonstra intelegerea superioara a rostului acestei ramuri a artei teatrale. Scenograful s-a orientat spre un coupé cu Directorul de teatru si Bastien si Bastienne, operele comice ale lui Mozart, ulterior, spre literatura europeana culta pentru ori adaptabila la marionete. Din insemnarile si desenele aflate in arhiva reiese ca perceptia in privinta artei animatiei era foarte inaintata, avand in proiect combinarea prezentei papusilor si a actorilor vii printr-un sistem de oglinzi. In insemnarile sale memorialistice, George baron Löwendal scria: „Nu sunt deloc de acord ca marioneta trebuie sa imite din rasputeri omul viu. Este o nerozie si prin aceasta punem granite dezvoltarii acestui teatru, care nu ajunge niciodata la viata omului adevarat, ci ramane mai stangaci decat el. In timp ce, daca mergem direct la figura plastica insufletita, putem adeseori sa intrecem tot ce sunt capabili sa faca oamenii vii“.
Expozitie cu imagini biografice si reproduceri ale schitelor scenografice la Iasi
Impresionantul fond arhivistic al Fundatiei include fotografii, desene, schite, afise, caiete si carnete cu insemnari, cronici la spectacolele sale. Fructificand o parte a materialului documentar detinut in depozite, Fundatia a realizat un album in conditii grafice de inalta calitate, ce cuprinde in sumar informatii capitale legate de viata si activitatea baronului. Intitulat cum nu se poate mai potrivit, George Löwendal, un aristocrat in luminile rampei, albumul include semnaturile lui George Banu, Matthias Langhoff, Vittorio Holtier, Ion Cazaban, Claudia Dimiu, Daria Dimiu, Andreea Dumitru. Volumul e un alt fel de memorie, o recuperare livresca, editata in limbi de circulatie internationala – franceza, engleza, germana si rusa. E bibliografie de referinta.
Ariadna Avram, presedinta Fundatiei Löwendal, s-a nascut cu o luna inainte ca bunicul de al carui memorial spiritual se ocupa, sa treaca in nefiinta. Legaturile familiale au ramas puternice, iar prin stradania nepoatei, Fundatia Löwendal este un organism viu, dinamic, care-si propune nu numai redescoperirea si restituirea contributiilor unui mare artist, ci si stimularea tinerelor generatii de creatori. Anual, un concurs national li se adreseaza scenografilor aflati la debut in cariera, oferind si burse de creatie. Somptuosul sediu de langa Gradina Icoanei din Bucuresti devine loc de expunere pentru lucrarile din competitie. Dar si pentru expozitii ale unor consacrati, precum Helmut Stürmer, de exemplu, lansari de carte, conferinte.
Iasiul a avut doar tangenta in trecut cu George Löwendal, lucrarile lui de pictura fiind expuse in 1932, intr-o expozitie colectiva a Academiei de Belle-Arte. O alta expozitie, cu imagini biografice si reproduceri ale schitelor scenografice, zaboveste in prezent pe foyerele Teatrului „Luceafarul“, amintind de experimentele continue ale ultimului baron al teatrului romanesc.